Românii au sărit peste bănci, migrând direct de sub saltea pe blockchain
Campioni în UE la monede virtuale dar fără conturi bancare, românii refuză ghișeele și preferă să sară direct de la numerar la speculații pe internet.
BUCUREȘTI, România conduce Uniunea Europeană la interesul pentru criptoactive. La conturi bancare, în schimb, stă pe ultimul loc. Așa arată datele analizate de Banca Națională a României, care probabil le-a mai recitit o dată, să fie sigură. Alte popoare au trecut cuminți prin carnetul de cecuri și abia apoi prin cardul de debit, cu cozile anuale de rigoare pentru actualizarea buletinului. Românul s-a uitat la acest secol întreg de birocrație și a hotărât că nu-l privește. A pășit direct din economia pe numerar în tranzacțiile digitale descentralizate.
Pentru un sfert din populație, drumul până la o sucursală cu uși glisante, unde te așteaptă semnarea unui dosar cu șină, rămâne o corvoadă fără niciun sens. Comision lunar de administrare pentru o bucată de plastic care se demagnetizează lângă cheile de la pivniță? Nu, mulțumesc. Omul își notează cheia secretă pe spatele unui calendar ortodox și devine propriul custode financiar. Extrasul de cont tipărit la cerere a ieșit din peisaj, iar banii circulă acum nestingheriți între plasa de rafie și portofelul digital.
“La ghișeu cer dosar cu șină, pe când pe internet nu te întreabă nimeni de adeverință”, a explicat Damian Scovardă, coordonator principal la Centrul Zonal de Evitare a Ghișeelor. “Românul are o reținere istorică față de doamnele care cer timbru fiscal. Dacă pierzi economiile într-un proiect digital din cauza unui algoritm, accepți situația ca pe o fatalitate cosmică. În schimb, dacă banca îți oprește doi lei la interogarea soldului, simți o nedreptate profundă care tulbură liniștea întregii familii.”
“La ghișeu cer dosar cu șină, pe când pe internet nu te întreabă nimeni de adeverință.”
Pe teren, departe de ghișeele evitate, armonia dintre obiceiurile strămoșești și tehnologia de vârf s-a instalat de la sine. În piețele agroalimentare, legătura de pătrunjel și cartofii se plătesc tot cu bancnote mototolite de zece lei. Diferențele mai mari se reglează însă rapid, prin coduri QR lipite pe marginea lăzilor de lemn. Băncile au încercat să strecoare terminale POS printre tarabe și au renunțat. Comercianții trecuseră deja la validarea de noduri descentralizate între două lăzi de prune.
“Ce să fac eu cu un card bancar la care să uit codul PIN când am mâinile pline de saramură?”, a mărturisit Minodora Poclid, vânzătoare sezonieră de murături și analistă autonomă de lichidități. “Eu n-am văzut un extras de cont în viața mea și nici nu-i simt lipsa. Când crește piața, mai pun un butoi la macerat în cămară. Când scade brusc, las gogonelele mai ieftin și aștept liniștită să treacă furtuna la masa de duminică. E mult mai sănătos decât să primesc plicuri albe cu somații.”
Sistemul bancar convențional privește fenomenul cu o resemnare mută. Nimeni nu știe de unde să apuce o populație care a ignorat cu totul etapa cardului de debit. Pliantele colorate lăsate pe ghișee au pierdut demult în fața sfaturilor practice de pe rețelele sociale, unde bunicii învață parole de securitate înainte să afle ce este un ordin de plată. Și cât timp Uniunea Europeană dezbate lent reglementarea pieței, la scările de bloc vecinii își împrumută prelungitoare, ca să țină în priză echipamentele de calcul instalate pe balcon.
Milioane de cetățeni n-au completat în viața lor o cerere pentru descoperit de cont. Navighează totuși prin noua economie cu un calm de oameni deprinși cu vremurile tulburi. Pentru omul de rând, o monedă volatilă de pe internet tot se înțelege mai ușor decât programul cu publicul al unei agenții bancare, care se încheie invariabil la ora două. Exact când îți vine rândul la ușă.