Ai găsit petrol în curte? Statul îți va angaja roșiile în administrația publică
Resursele subsolului aparțin statului, iar zăcămintele proaspăt descoperite au început deja să ceară birouri separate și spor de întuneric.
Dacă dai de țiței sau de gaze sub propria bătătură, banii nu sunt ai tăi. Subsolul aparține statului român până la ultimul strop, detaliu pe care proprietarii îl află de regulă la știri, de pe canapea. Ce au omis juriștii să spună e partea a doua: din clipa descoperirii, petrolul capătă personalitate juridică. Se înscrie în sindicat. Și depune plângeri la primărie împotriva legumelor tale, pentru tulburarea liniștii publice prin procesul zgomotos de creștere.
Lucrurile au luat-o la vale în mai multe gospodării după ce un zăcământ de gaze de sub o seră privată a cerut oficial să i se vorbească cu dumneavoastră. Imediat după confirmarea rezervelor, în grădină a descins o comisie formată din trei ștampile plutitoare și un dosar cu șină care dobândise conștiință de sine. Misiunea lor: evacuarea oricărei forme de viață vegetală care ar putea deranja prețiosul fluid național. Orice rădăcină de pătrunjel care pătrunde prea adânc e acuzată acum de spionaj industrial și condamnată la muncă silnică în arhivele statului.
“Că statul ia petrolul, asta e partea simplă”, a declarat Pompiliu Străchinescu, purtător de cuvânt al Departamentului pentru Dialogul cu Hidrocarburile Supărate. “Partea grea e că petrolul a devenit extrem de pretențios. Săptămâna trecută, un izvor de țiței a refuzat categoric să fie extras până nu i-a ascultat proprietarul poeziile melancolice, scrise pe parcursul a două milioane de ani. Pe urmă ne-a obligat pe noi, ca instituție, să-i angajăm piticul de grădină pe post de secretar de stat.”
“Problema nu este că statul ia petrolul, ci că petrolul a devenit extrem de pretențios.”
La capitolul despăgubiri, legea e limpede. Proprietarul de la suprafață primește o chirie modică pentru lipsa de folosință a terenului. Ministerul a început însă să plătească aceste sume exclusiv în bonuri de masă expirate și zâmbete condescendente, emise de funcționari ectoplasmatici care se materializează direct din peretele sufrageriei și lasă în urmă un miros apăsat de cerneală tipografică și disperare. Protestezi? Ești reclasificat drept strat de rocă poroasă și pierzi definitiv dreptul de a folosi scările blocului.
Flora de suprafață trece, între timp, printr-un proces riguros și complet ineficient de birocratizare. Morcovii și cartofii de pe terenurile bogate în resurse sunt confiscați, îmbrăcați la costum și recalificați profesional ca inspectori antifraudă. Un cultivator a povestit, cu lacrimi în ochi, că de la instalarea sondei castraveții lui cer șpagă pentru a permite accesul în solar. Un dovlecel ceva mai ambițios a candidat chiar la funcția de administrator al asociației de locatari. Platforma lui electorală: fotosinteză obligatorie pentru toți.
Extracția vine la pachet și cu modificări spațio-temporale în curtea omului simplu. Statul are monopol absolut asupra a tot ce se află sub pământ, așa că în perimetrele afectate conceptul de “podea” a fost abrogat din punct de vedere legal. Locatarii sunt obligați să leviteze la cel puțin cinci centimetri deasupra parchetului, ca să nu încalce suveranitatea națională a conductelor. Cine calcă totuși pe suprafața suverană plătește amendă. Două sute de grame de noroi, de fiecare pas greșit.
“Este un sacrificiu foarte mic pentru independența energetică și birocratică a țării noastre”, a explicat o cană de cafea pe jumătate goală, care ocupă temporar funcția de consilier juridic onorific. “Dacă nu vă convine că statul v-a naționalizat pivnița și a transformat-o în spațiu de recreere pentru moleculele de gaz, puteți oricând depune o contestație la etajul minus patru. Liftul, din păcate, a fost mâncat de o fisură conceptuală din legea minelor.”
Așa că visul de a ajunge magnat al petrolului din propria curte rămâne un scenariu de film american prost dublat. Dai cu sapa într-o pungă de gaze și te trezești că îi plătești pensie alimentară de stat. Îi asiguri loc de parcare acoperit. Iar roșiile tale stau la coadă la ghișeu și așteaptă un aviz de mediu ca să poată continua să fie roșii.