Festivalul monedei de unt promite dobânzi tartinabile în Bulgăreștii de Sus
Primăria lansează o valută comestibilă, iar economiștii locali avertizează că inflația poate fi pusă pe pâine.
BULGĂREȘTII DE SUS, Festivalul Monedei de Unt s-a deschis joi cu o ceremonie financiară în toată regula: primăria a schimbat întreg bugetul local în 400 de kilograme de unt. Organizatorii îl descriu drept “cea mai moale rezervă valutară din regiune” și nimeni nu i-a contrazis. În piața centrală, rolul băncii îl joacă un seif din lemn. Intrarea se plătește cu o felie de pâine, depusă la vedere.
Moneda nouă are și nume: unsul. Elvira Pufuleț, administrator-șef al Fondului de Tartinabilitate, a explicat că unsul acoperă deja cumpărarea de clătite, promisiuni electorale expirate și locuri la umbră. “Un uns valorează cât două jumătăți de linguriță, dar cursul se modifică în funcție de temperatura asfaltului”, a declarat ea. Lângă ea, un funcționar nota cotația zilei pe o napolitană.
Ca să nu se ajungă la speculă cu feliile depuse la intrare, s-a introdus dobânda compusă cu usturoi. Cine depune trei felii de pâine primește până seara patru. Condiția e una singură, dar fermă: să nu le mănânce înainte de validarea formularului. Cererile trec pe la ghișeul 2, unde Maricica Vârtelniță, șefa Serviciului de Ștampilare a Gustărilor, aplică timbre pe borcane și controlează dacă untul nu ascunde cumva economii în brânză.
“Un uns valorează cât două jumătăți de linguriță.”
Cine vrea mai mult decât dobânda cu usturoi poate merge în zona de investiții, un cort cu pereți din folie alimentară. Obligațiunile pe termen lung sunt scobitori înfipte într-un cub de unt. La scadență, promotorii promit restituirea capitalului sub forma unui mic dejun. Asta dacă între timp nu intervine o depreciere provocată de soare, de pisici sau de un vecin de bloc care cere “doar puțin”.
Deprecierea la soare a fost, de altfel, tratată ca risc sistemic. Sandu Căpățână, inspector itinerant pentru Stabilitatea Mesei de Duminică, susține că inflația a fost ținută sub control prin păstrarea tuturor bancnotelor în frigiderul comunal. Măsura a produs cozi la ușă. Și o dispută între două familii, fiecare convinsă că o caserolă cu zacuscă este fond de investiții, nu gustare personală. Un borcan etichetat “nu umbla” a fost desemnat temporar trezorerie.
Pe lângă trezoreria din borcan, primăria a pornit și un program de creditare pentru gospodăriile care vor să-și renoveze casele cu dobândă. Materialele de construcție se dau în schimbul unei promisiuni scrise: solicitantul returnează, până la sfârșitul anului, aceeași cantitate de unt plus o margine de pâine. Contractul devine nul dacă pâinea e prăjită prea tare. Sau dacă martorul uită de ce a venit.
Bilanțul primei zile a venit de la Comisia pentru Stabilitate și Tartine: un excedent de două linguri, un bon fiscal fără magazin și o ușoară apreciere a covrigului. Pentru ediția următoare se pregătește moneda de smântână, deși proiectul depinde de găsirea unei pușculițe care să nu curgă pe podea. Locuitorii au plecat mulțumiți, cu portofelele curate și cu pâinea considerabil mai grea.