Comisia pentru găsirea unui manager a respins toți candidații pentru exces de competență
Tabelul lui Mendeleev a format un sindicat și refuză să mai stea în pământ până nu primește un plan de afaceri semnat și ștampilat la ghișeul cinci.
O glumă a făcut turul internetului zilele trecute: un om a luat niște petrol și în treizeci de ani a construit o economie, în timp ce Rusia a găsit absolut tot tabelul lui Mendeleev și niciun om competent. Ce nu știe internetul e că Departamentul pentru Implementarea Soluțiilor Inexistente a luat postarea cât se poate de în serios. Așa s-a născut o procedură națională de achiziție pentru identificarea unui manager capabil, post trecut oficial în nomenclator sub denumirea de “beduin administrativ”.
Ca să fie siguri că nimeni nu ocupă vreodată postul, funcționarii au redactat un formular de aplicare de patru sute de pagini. Dosarul cu șină trebuie să conțină o copie legalizată după certificatul de naștere al managerului și o adeverință care atestă că acesta nu a avut în viața lui o idee bună. Depunerea se face la etajul patru al unei clădiri cu trei etaje. Strict în intervalul în care portarul e la masă.
A urmat, firesc, și o comisie de evaluare. Prima ei decizie, într-un elan de productivitate fără precedent, a fost să se numească pe sine subcomisie de supraveghere. Salariile s-au dublat de la sine, iar la capitolul logistică s-a justificat achiziția a mii de capsatoare noi. Boris Biblioraft, Secretarul pentru Evitarea Responsabilității, a anunțat cu mândrie că toți candidații au fost respinși înainte să apuce măcar să aplice. În opinia lui, un triumf al planificării pe termen lung.
“Am reușit să respingem toți candidații înainte ca aceștia măcar să aplice la noi.”
Între timp, resursele naturale au început să își piardă răbdarea. Tabelul periodic, lăsat nesupravegheat în subsolul ministerului, a căpătat conștiință de sine din cauza lipsei acute de management. Metalele grele s-au sindicalizat și refuză orice reacție chimică până nu primesc un plan de afaceri coerent. Aurul și argintul stau la coadă la un ghișeu care nu se deschide niciodată și completează plângeri despre faptul că zac în pământ fără nicio perspectivă.
Săptămâna trecută sistemul a fost la un pas de colaps. Un candidat trecuse cumva de primele filtre. Omul avea o diplomă în economie și știa să folosească un tabel de calcul, așa că a fost imobilizat pe loc de trei bibliotecari și descalificat pe viață. Motivarea oficială a reținut că “un nivel atât de ridicat de competență este profund toxic și amenință însăși temelia dosarelor prăfuite care țin economia în loc”.
Birocrația, de altfel, a ajuns în stadiul în care se susține singură. Dulapurile cu arhive se înmulțesc prin diviziune celulară, au umplut holurile și au ieșit deja în stradă. Formularele tipizate se completează singure și tot singure își resping cererile, într-un circuit perfect închis, fără nicio mână de om. Zirconiul și titanul privesc spectacolul printr-o fereastră. Se întreabă dacă vor fi vreodată extrase sau dacă trebuie să depună și ele un dosar.
Ca observator financiar, recunosc că modelul mă fascinează. De ce să îți bați capul cu gestionarea eficientă a resurselor, când poți administra direct maculatura care le reglementează teoretic? E un sistem economic infailibil, garantat să funcționeze la nesfârșit. Cu o singură condiție: să nu ai niciodată nevoie să produci ceva concret.