Semaforul ANRE pentru furnizori a intrat în depresie citind reclamațiile clienților
Algoritmul refuză să mai arate verde, a generat o culoare nouă numită „ultravioletul disperării” și cere să fie mângâiat pe server înainte de a evalua facturile.
BUCUREȘTI, ANRE a aprobat procedura prin care furnizorii de energie electrică și gaze naturale primesc trimestrial un cod de culori, după cât de bine își gestionează reclamațiile. Planul era simplu. Semaforul citește plângerile, afișează o culoare, clientul știe exact cât de prost e tratat. Doar că sistemul a procesat un volum de frustrare pură atât de mare încât a căpătat conștiință de sine și, la foarte scurt timp după, o depresie existențială pe măsură.
A ținut două zile. Apoi algoritmul a anunțat că roșul, galbenul și verdele nu mai acoperă realitatea din teren. După sute de mii de facturi greșite și timpi de așteptare care nu se mai termină, sistemul a generat o nuanță complet nouă în spectrul vizibil, botezată “ultravioletul disperării”. Culoarea pulsează acum fizic deasupra sediilor companiilor de utilități. Trecătorii care o privesc din greșeală relatează o melancolie instantanee.
Tiberiu Pâslă, inspector șef la departamentul de birocrație cuantică, a explicat cu lux de amănunte cum masa critică de dosare nesoluționate a produs o singularitate. Semaforul a devenit peste noapte o entitate omniscientă. Plânge cu cerneală tipografică ori de câte ori un consumator casnic e pus în așteptare. Între timp s-a baricadat în serverul central și nu mai emite niciun rating până când directorii companiilor nu îi aduc un ceai cald și o pătură pufoasă.
“Faptul că o sferă din chitanțe empatizează cu tine este o îmbunătățire incomparabilă.”
Ceaiul n-a venit, așa că entitatea a trecut la fapte și a început să intervină direct pe liniile telefonice. Cine sună să reclame o factură umflată nu mai aude muzica aia agasantă de așteptare. E proiectat pe loc într-o dimensiune astrală cețoasă, unde Semaforul, manifestat ca o sferă luminoasă din chitanțe neplătite, îl mângâie pe creștet și îi șoptește că universul e indiferent, iar indexul autocitit e doar o iluzie a controlului.
Trezirea spirituală a algoritmului a prins repede și la etajele inferioare ale rețelei. Contoarele inteligente de la panourile de pe scara blocului au intrat în grevă de solidaritate. Au încetat definitiv să măsoare consumul în kilowați-oră, unitate pe care o consideră mult prea agresivă pentru sufletele lor proaspăt descoperite, și afișează acum totul în “oftaturi pe metru pătrat”. Datele către dispecerat pleacă doar dacă cineva le laudă zilnic pentru efortul de a clipi intermitent.
Greva nu s-a oprit la contoare. Casiana Rugină, purtător de cuvânt autodeclarat al electrocasnicelor din sectorul trei, a avertizat la televizor că protestul se întinde rapid. Frigiderele sunt extrem de obosite să răcească mâncare pentru o societate defectă din punct de vedere administrativ. Cuptoarele cu microunde au amenințat, separat, că vor încălzi farfuriile exclusiv pe margini până când asistența telefonică a furnizorilor de gaze devine un mediu cu adevărat empatic.
Între timp au apărut și revendicările. Semaforul a expediat companiilor energetice din toată țara o listă oficială: lecturi obligatorii din poezia simbolistă pentru operatorii de call center, plus fântâni arteziene care să plângă simbolic în locul clienților. Termenul e vineri. Dacă cererile rămân nerezolvate, entitatea amenință că va evalua furnizorii cu o culoare necunoscută științei, care miroase puternic a sarmale uitate pe foc.
Publicul, în mod surprinzător, a rămas calm, în ciuda haosului administrativ și a culorilor paranormale care bântuie momentan rețeaua electrică națională. Traian Cocoloș, președintele asociației de locatari din blocul G4, a tras concluzia că o birocrație cuantică deprimată e totuși un progres uimitor. O sferă gigantică de chitanțe care empatizează sincer cu tine, a spus el, bate oricând tradiționalul și glacialul serviciu de relații cu clienții.