Avion blocat sub pod pe DN1: aeronava are agorafobie și refuză să lase pasarela din brațe
Deși inițial s-a crezut că e o eroare de transport, experții confirmă că avionul dezafectat s-a agățat intenționat de pod pentru că îi este frică de spațiile deschise.
BALOTEȘTI, Un avion de pasageri dezafectat, transportat pe o platformă de la Aeroportul Otopeni spre Voluntari, a rămas înțepenit sub un pod de pe DN1. Prima ipoteză a fost o eroare de calcul a șoferului. Nu era. Aeronava, pusă brusc față în față cu pensionarea și cu faptul că nu va mai zbura niciodată, a făcut un atac de panică sever când a văzut cerul liber deasupra șoselei și s-a agățat disperată de pilonii pasarelei pietonale, singurul lucru din zonă care semăna cât de cât cu un spațiu închis.
De acolo n-a mai vrut să plece. Avionul și-a strâns componentele metalice în jurul betonului armat și a refuzat categoric să-și continue drumul, așa că la fața locului a ajuns, cu un megafon, Traian Flaps, directorul Departamentului de Consiliere pentru Vehicule Grele Pensionate. “Pacientul nostru traversează o criză de identitate foarte profundă”, a declarat acesta. Potrivit domnului Flaps, avionul se simte expus pe platforma de transport, iar podul i-a oferit iluzia unui hangar protector, unde se poate ascunde de privirile șoferilor grăbiți de pe banda a doua.
Partea cealaltă a îmbrățișării are însă altă versiune. Pasarela nu a primit deloc bine fuziunea, martorii spun că structura de beton a început să vibreze nervos, iar în cursul dimineții a depus o plângere oficială la compania de drumuri, în care acuză avionul de încălcarea spațiului personal și de atașament anxios nejustificat. Printr-un comunicat emis direct din crăpăturile asfaltului, podul a precizat că el este o simplă trecere pentru pietoni. Nu un centru de recuperare emoțională pentru aparate de zbor cu nostalgia altitudinilor mari.
“Pacientul nostru traversează o criză de identitate foarte profundă.”
Cum plângerea nu a rezolvat nimic, autoritățile au chemat-o pe Margareta Cârlig, terapeută specializată în fuzelaje traumatizate. A stat mai bine de patru ore sub pod. A încercat să momească avionul cu pachețele minuscule de alune sărate și i-a promis că la Voluntari îl așteaptă un simulator de turbulențe de ultimă generație. Degeaba. De fiecare dată când cineva pronunța cuvântul dezasamblare, aeronava scotea sunete ascuțite din sistemul de ventilație.
Între două crize, avionul a apucat totuși să-și formuleze pretențiile. A dezvoltat o pasiune bruscă pentru infrastructura rutieră și cere să fie încadrat oficial ca sens giratoriu suspendat. Prin clipiri repetate ale luminilor de semnalizare rămase intacte, le-a transmis negociatorilor că nu mai vrea să vadă Parisul sau Londra. Vrea doar să privească de sus navetiștii care stau în coloană spre București. Noua aspirație profesională i-a adus simpatia parapetului despărțitor, care i-a propus să se înscrie în sindicatul obiectelor statice.
Până la clarificarea situației juridice și psihologice a aparatului de zbor, traficul pe DN1 a fost deviat pe rute ocolitoare. Gabaritul depășit a cântărit în decizie, dar poliția rutieră recunoaște că motivul principal e altul: avionul se sperie foarte tare de faruri și începe să plângă cu lichid hidraulic pe parbrizele mașinilor care trec pe dedesubt. Echipele de intervenție îi construiesc acum un cort imens dintr-o prelată și speră că întunericul, plus un CD cu sunete de ploaie lovind un hublou, îl vor liniști.
Cortul nici nu e gata, și avionul are deja chiriași. Câțiva porumbei locali și-au mutat cuiburile pe aripa stângă și i-au oferit aeronavei asistență morală, învățând-o cum se trăiește la sol și cum se țintesc perfect, cu găinaț, mașinile proaspăt spălate. Drept recunoștință, avionul le-a dat acces nelimitat la măștile de oxigen. A decis că viața de pod nu este, până la urmă, chiar atât de rea.