Deșeurile de pe Splaiul Unirii prind viață și cer statut de cartier rezidențial subteran
Cei 800 de metri cubi de beton și fier vechi au înființat un sindicat și amenință că se vor integra subtil printre statuile abstracte din parcurile Capitalei.
BUCUREȘTI, Garda Națională de Mediu a amendat o firmă cu peste 200.000 de lei și a depus o sesizare penală după ce aceasta a depozitat și a îngropat ilegal sute de metri cubi de deșeuri din construcții pe un teren de pe Splaiul Unirii. Un dosar banal. Inspectorii și-au completat procesele-verbale conform procedurii standard de contravenție și au plecat, convinși că au închis încă un caz obișnuit de încălcare a legislației ecologice.
Marți dimineață, muntele de beton spart și fier vechi a dobândit subit conștiință de sine. Resturile de izolație au venit la pachet. Până la prânz, masa compactă de moloz trimisese deja autorităților locale o petiție oficială, redactată cu praf de cărămidă, prin care cere recunoașterea ca un nou cartier rezidențial subteran, cu cod poștal propriu și drepturi depline de urbanism.
“Suntem exact 800 de metri cubi de material solid, bine tasat, cu aspirații mărețe, și vrem reprezentare directă în consiliul local”, a declarat Tiberiu Cimentescu, bucata de grindă din beton armat desemnată prin vot democratic lider al sindicatului deșeurilor îngropate. Amenda primită de firma de construcții este, în opinia lui, o insultă la adresa noii lor societăți independente. Societate care, de altfel, abia apucase să înceapă lucrările la o rețea de străzi pietonale iluminate cu cabluri electrice ruginite, mestecate parțial de șobolani.
“„Am dezvoltat un sistem politic avansat, bazat pe greutatea specifică a fiecărui deșeu.”
Reprezentanții civilizației de sub Splaiul Unirii descriu viața din ecosistemul de moloz drept una extrem de pașnică, întemeiată pe respectul reciproc dintre faianța spartă și cărămizile poroase. Cu birocrația de la suprafață, în schimb, relațiile s-au răcit. Autoritățile refuză cu încăpățânare să elibereze autorizație de funcționare pentru o cafenea artizanală de succes, deschisă recent într-un tub de canalizare abandonat și decorată cu cioburi de sticlă termopan.
“Am încercat de nenumărate ori să discutăm absolut civilizat cu inspectorii de mediu, dar ei ne tot privesc ca pe un pericol ecologic iminent, ignorând total faptul că am dezvoltat un sistem politic mult mai avansat, bazat pe greutatea specifică a fiecărui deșeu”, a explicat Florica Rigips, secretara șefă a asociației de locatari din subteran. Taxa de salubrizare pe care vor să le-o impună autoritățile bucureștene i se pare complet ilogică. Ei înșiși, a subliniat ea, sunt însăși definiția salubrizării depozitate.
La Garda Națională de Mediu, între timp, criză de procedură fără precedent în istoria instituției. Funcționarii nu știu cum se completează formularul de confiscare pentru obiecte care au învățat să citească și care acum amenință cu greva foamei. Valeriu Clorofilă, inspector șef adjunct pentru relații cu fenomene paranormale, a recunoscut vizibil tulburat că legea actuală nu acoperă deloc situațiile în care gunoiul decontează bonuri fiscale și citește poezie contemporană. Despre gunoiul care își organizează propriile alegeri locale anticipate, textul de lege tace cu totul.
Surse din primărie susțin că se lucrează la un plan de urgență pentru calmarea spiritelor printre materialele de construcții revoltate, inclusiv la înființarea unui departament special de integrare a molozului conștient în circuitul cultural al orașului. Oficialii speră că niște abonamente gratuite la transportul în comun pentru grinzile de beton vor detensiona situația. Validarea cardurilor rămâne, recunosc ei, o provocare logistică imensă.
Ca să evite un conflict diplomatic de proporții cu molozul suveran, primăria ia în calcul acest compromis pe termen lung, cu o singură condiție: noul cartier subteran să respecte orele de liniște. Cimentul spart și sârmele ruginite au transmis deja răspunsul, printr-un comunicat de presă oficial. Dacă nu se ajunge la o înțelegere, ies la suprafață și se asimilează printre zecile de statui abstracte din parcurile capitalei, unde absolut nimeni nu ar observa diferența estetică.