Festivalul de murături antigravitaționale se deschide cu zborul neplanificat al verzei
Zeci de săteni s-au adunat pentru a urmări lansarea pe orbită a gogoșarilor locali și a recupera vizitatorii care pluteau printre crengi.
GOGOȘARII DIN VALE, a paisprezecea ediție a Festivalului Național al Murăturilor Antigravitaționale a început duminică dimineață cu ceea ce organizatorii au numit “un incident tehnic minor”, după ce un butoi de o sută de litri cu varză acră a rupt cordelinele de siguranță și s-a instalat deasupra căminului cultural, de unde a refuzat să mai coboare. Nimeni nu s-a mirat. Fenomenul se repetă în fiecare an, strict în a treia săptămână din octombrie, când o reacție chimică încă neelucidată între mărarul uscat din zonă și presiunea atmosferică face ca orice legumă fermentată să respingă atracția gravitațională a Pământului. Turiștii vin pentru asta din toate comunele învecinate.
Varza a fost dată jos până la urmă cu un excavator, sub aplauzele sătenilor, după ce câțiva încercaseră degeaba s-o prindă cu plase de fluturi. Primarul Traian Saramură a declarat competiția deschisă plutind el însuși la un metru deasupra scenei, fiindcă făcuse greșeala să guste, chiar înainte de discurs, un castravete murat extrem de activ. Edilul a refuzat să fie tras jos cu sfoara. De la înălțimea aia, a explicat, vede mult mai bine dacă încearcă cineva să trișeze la proba de conopidă suspendată.
“Anul acesta avem o recoltă excepțională de gogonele ascendente”, ne-a spus tanti Marcela Borcan, președinta Comisiei de Evaluare a Conservelor Aerodinamice, cocoțată pe o scară pliantă ca să poată nota borcanele care urcau spre tavanul cortului expozițional. “Secretul e să pui exact trei boabe de muștar la litrul de apă. Altfel borcanul fie rămâne lipit de masă ca un obiect absolut normal, fie prinde viteza a doua cosmică și iese din atmosferă. Anul trecut un vecin a scăpat prea mult hrean în saramură și am pierdut două tone de gogoșari în spațiul cosmic. Încă primim semnale radio de la ei.”
“Anul trecut am pierdut două tone de gogoșari în spațiul cosmic din cauza hreanului.”
Printre probele introduse anul acesta, cea mai urmărită a fost cursa de obstacole pentru pepeni murați, în care concurenții ghidează pepenii sferici prin aer folosind doar palete de lemn și curentul făcut de ventilatoarele de tavan. Echipa satului vecin a fost descalificată. Arbitrii au găsit în pepenii lor mici greutăți de plumb, ascunse acolo ca să le încetinească ascensiunea necontrolată spre stratosferă. Arbitrul principal, un domn sever care plutea în derivă pe lângă boxele sistemului audio, a dictat anularea tuturor punctelor fără să se obosească să coboare.
Dincolo de concurs, festivalul a atras și cercetători interesați de potențialul energetic al cămărilor de iarnă. Un grup de studenți de la o facultate de inginerie pomicolă, veniți tocmai de la oraș, a reușit să alimenteze toată instalația de iluminat a festivalului printr-un cablu conectat la o damigeană cu zeamă de varză deosebit de agitată. Conform calculelor lor, dacă fiecare gospodărie din comună ar pune la murat măcar cinci butoaie de gogonele, satul ar obține independență energetică totală. Și ar mai rămâne destulă forță de portanță cât să mute fizic întreaga așezare pe dealul vecin, unde nu ajung inundațiile.
Spre seară a venit tradiționalul foc de tabără, destul de inutil pentru participanții care pluteau deja la zece metri altitudine în urma degustărilor repetate. Echipele de salvare ale primăriei au petrecut ore bune aruncând frânghii ca să-i coboare pe vizitatorii rămași agățați printre crengile nucilor bătrâni. Singura plângere oficială a depus-o poștașul satului, lovit ușor în cap de un gogoșar rătăcit care tocmai cobora din orbită după lansarea eșuată de anul trecut. Dovadă clară, spun localnicii, că hreanul își pierde efectul antigravitațional după exact douăsprezece luni.