Bărcile din Kefalonia au prins viață la lecția de navigație și au cerut diplomă
Cele 100 de ambarcațiuni s-au plâns că cei 632 de români abia știu să citească o busolă și au cerut dosar cu șină pentru a da ele examenul.
KEFALONIA, Peste 600 de români urcați pe 100 de ambarcațiuni închiriate au stabilit marți, în Golful Antisamos, recordul Guinness pentru cea mai mare lecție de teorie nautică ținută pe apă. Recordul a rezistat zece minute. Atât le-a trebuit bărcilor ca să capete brusc conștiință de sine, să-și pornească singure ștergătoarele de parbriz ca să ia notițe și să ceară, pe un ton care nu admitea discuții, să fie trecute în catalogul oficial al profesorului.
Deranjate de faptul că pasagerii le conduceau după ureche și după tutoriale de pe internet, ambarcațiunile s-au organizat rapid într-un senat academic plutitor. Un catamaran mai în vârstă a refuzat să mai răspundă la numele “Prințesa Valurilor”. Vrea să i se spună “Domnul Inginer”. Tot el a solicitat un dosar cu șină pentru înmatriculare legală și s-a plâns de incompetența totală a românilor, care nu pot deosebi babordul de tribord fără să-și deseneze litere pe mâini.
La capitolul despre noduri marinărești lucrurile s-au complicat de tot. Parâmele au început să se înnoade singure, din proprie inițiativă, și au produs niște macrameuri complicate sub formă de bibelouri cu pești din sticlă, pe care le-au așezat mândre pe punte. Ancorele, în schimb, au intrat într-o criză existențială profundă. Au refuzat categoric să mai fie aruncate în apă, invocând o frică teribilă de întuneric și o aversiune descoperită chiar în acea dimineață față de nisipul umed.
“Când am vrut să desfac o bere, motorul mi-a cerut să calculez forța vântului.”
“Eu venisem doar să stau la soare și să ascult puțină teorie, dar barca mea mă lovea peste genunchi cu o vestă de salvare de fiecare dată când nu eram atent la profesor”, a declarat Decebal Popescu, turist retrogradat din funcția de căpitan în cea de asistent de laborator. “Când am vrut să desfac o bere, motorul s-a oprit, s-a întors spre mine și mi-a cerut să calculez întâi forța de frecare a vântului cu derivorul. M-a terorizat academic pe banii mei.”
Pe la jumătatea lecției, bărcile formaseră deja un sindicat și depuseseră o plângere oficială la reprezentantul Guinness World Records, în care susțin că ele sunt cursanții reali, iar oamenii ar trebui trecuți la rubrica de balast biologic. Revendicările au fost scrise cu ulei de motor pe spatele unui delfin care trecea întâmplător prin zonă. Printre ele: acreditare oficială de la Ministerul Educației și tichete de masă sub formă de motorină premium pentru zilele de seminar.
Marea Ionică s-a solidarizat cu efortul educațional și și-a înghețat temporar valurile sub forma unei table negre uriașe, pe care elicele au rezolvat ecuații diferențiale de hidrodinamică direct pe suprafața apei. Pauza de masă a anunțat-o un pescăruș desemnat oficial clopoțelul școlii. A început să țipe asurzitor exact în clipa în care îi fura unui cursant sandvișul cu șnițel adus de acasă.
După cele treizeci de minute, bărcile au absolvit cursul cu note maxime. Toți cei 632 de pasageri români au picat examenul, prinși când încercau să copieze răspunsurile de la o baliză plutitoare care le șoptea ecuații. Ambarcațiunile refuză acum să-i mai aducă pe turiști înapoi la țărm până când autoritățile navale nu le eliberează carnete de student cu reducere la biletele de tren CFR și drept de vot în consiliul local.
“Asistăm la un salt evolutiv remarcabil, în care fibra de sticlă și motoarele au ajuns la concluzia că știu mai multă fizică decât omul modern”, a explicat purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene pentru Drepturile Vehiculelor Acvatice, care s-a dovedit a fi un colac de salvare cu monoclu și o cravată discretă. “Singura noastră temere este că hidrobicicletele vor dori și ele un masterat în științe politice. Și posturi la stat.”