Podul Prieteniei cere pauză de masă și introduce circulația alternativă pe o bandă
În timpul lucrărilor reale, podul își formează sindicat și solicită drepturi egale pentru fiecare bandă de circulație.
GIURGIU. Circulația pe Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse se desfășoară alternativ, pe o singură bandă, între 19 și 22 octombrie și apoi între 26 și 29, pentru lucrări la rosturile de dilatare. Asta e partea oficială. Podul, între timp, a anunțat că vrea să profite de restricție ca să-și pună ordine în viața profesională, după ani întregi în care a fost traversat fără să-l întrebe nimeni dacă are chef.
“Nu mai putem lucra în regim de două benzi fără pauză de masă, fără pauză de cafea și fără măcar o zi liberă pe an pentru contemplarea Dunării”, a declarat Șurubică Mărunțel, purtătorul de cuvânt al Sindicatului Independent al Structurilor Ușor Obosite, vorbind dintr-o cutie de scule. Sindicatul reunește asfaltul, balustradele, indicatoarele, plus un bec care pâlpâie numai când se simte neglijat.
Cererile au și o bază scrisă. Regulamentul intern, redactat de pod cu pixul pe spatele unei facturi, prevede ca fiecare bandă să primească același număr de mașini, indiferent de sens și de cât de grăbit e șoferul. Vremea nu contează nici ea. Dacă se face aglomerație, traficul se oprește pentru o ședință de mediere între cele două benzi, moderată de o groapă mică, dar cu vechime.
“Banda mea nu este îngustă, este selectivă și are standarde.”
Nici rosturile de dilatare, obiectul lucrărilor reale, n-au stat deoparte: au cerut recunoașterea statutului de angajat. Se dilată sub presiune. Se contractă în liniște. Și n-au primit niciodată o diplomă de apreciere. “Suntem singurii membri ai echipei care muncesc literalmente când se schimbă vremea”, a spus Rostul 4B, identificat după ecoul metalic și după o ușoară indispoziție administrativă.
Pe lângă revendicări, există și un proiect-pilot. Un comitet transfrontalier format din trei semafoare, o barieră și un porumbel cu experiență în vamă a propus programul “o mașină pentru tine, una pentru mine”. Fiecare autoturism ar primi la intrare un bon cu numărul benzii și o ștampilă de încurajare. Plus recomandarea scrisă de a nu claxona în preajma obiectelor cu sentimente.
Oamenii din zonă confirmă o parte din poveste. Un bărbat care stătea în apropiere a declarat că a văzut podul oftând la fiecare schimbare de sens. Numele n-a vrut să și-l spună, pentru că, zice el, “în România și un stâlp poate ajunge să fie chemat la audieri dacă pare prea informat”. La câțiva metri de el, o bornă kilometrică își completa singură cererea de concediu fără plată.
Cât despre frăția dintre maluri, podul dă asigurări că rămâne intactă. Ca dovadă, a promis să alterneze nu doar benzile, ci și responsabilitatea pentru fiecare mașină care așteaptă. În zilele impare, vina revine vântului. În cele pare, birocrației. Iar dacă pică o duminică, dosarul rămâne pe masa de duminică, lângă salata de boeuf, până își amintește cineva unde a pus ștampila.
După lucrări, lista continuă. Podul intenționează să ceară o evaluare anuală și un ecuson cu fotografie. Vrea și dreptul de a spune “am nevoie de spațiu” atunci când trec prea multe tiruri deodată. Circulația va reveni la normal, dar numai după ce toate componentele semnează procesul-verbal și promit solemn să nu se mai poarte ca și cum ar fi simple bucăți de infrastructură.
“Banda mea nu e îngustă. E selectivă și are standarde”, a mai precizat Șurubică Mărunțel, înainte ca o piuliță să-i întrerupă conferința pentru a cere traducere simultană în bulgară mecanică.