Primul strat de asfalt cere diplomă de merit și loc la masa de duminică
Viaductul de la Mihăiești a primit primul strat de asfalt, iar asfaltul a cerut imediat recunoaștere istorică și program de audiențe.
MIHĂIEȘTI, Pe viaductul de 2 kilometri de pe tronsonul Nădășelu-Zimbor al Autostrăzii A3 s-a așternut marți primul strat de asfalt, gest pe care suprafața proaspăt compactată l-a luat drept începutul unei noi ere geologice. N-au trecut nici zece minute și deja cerea să figureze în manualele școlare. Undeva între invenția roții și apariția bonului fiscal electronic, preciza cererea.
“Nu mai suntem simplu material de construcție”, a transmis domnul Bitumel Ploscă, președintele Sindicatului Național al Straturilor, într-o declarație depusă la un birou de informații care nu exista încă. Asfaltul de pe viaduct vrea, potrivit lui, o placă comemorativă și o zi liberă pe an. Plus dreptul de a fi întrebat înainte să suporte traficul.
Între timp, la fața locului s-a instalat un comitet interministerial pentru Măreția Lucrurilor Normale, care a deschis un registru festiv. Fiecare lopată de mixtură a primit număr de inventar și o funcție onorifică. Primul strat e de-acum “consilier superior pentru continuitate”. Al doilea, pe care nu l-a văzut nimeni, are deja statut de moștenitor prezumtiv.
“Nu mai suntem doar material de construcție.”
“Este o bornă civilizațională”, a spus doamna Zambilica Răsucel, secretar general al Oficiului pentru Evenimente Care Ar Fi Putut Fi Mai Mici. “Dacă oamenii au reușit să pună asfalt pe un viaduct, putem pune și un ștampilier într-un tramvai. Ne trebuie doar răbdare și trei exemplare după formular.”
Entuziasmul s-a întins repede și la obiectele din zonă. Parapetul dinspre vale a cerut să fie consultat în privința vântului. O găleată portocalie a depus și ea cerere pentru recunoașterea contribuției sale la infrastructura națională, dar dosarul i-a fost returnat: nu completase rubrica privind domiciliul fiscal al mânerului.
Viaductul, la rândul lui, a anunțat că nu acceptă să fie fotografiat oricum. Preferă profilul, cu lumina venind ușor dinspre apus și cu un muncitor care să privească respectuos în depărtare. O agenție de protocol rutier a propus și un moment de tăcere pentru vechile gropi. Acestea nu au putut participa. Erau ocupate în alte județe.
La închiderea ediției, asfaltul își negocia deja viitorul politic. Se vorbea de o candidatură la funcția de președinte al tuturor drumurilor care duc undeva, pe un program care promite o Românie netedă, lucioasă și aprobată în cinci exemplare. Viaductul a rămas pe loc, lung de 2 kilometri, cum fac de obicei viaductele, în vreme ce istoria își căuta ștampila.