Familia mea a cerut primăriei să ne recunoască drept anotimp
În casa noastră, masa de duminică a devenit o procedură administrativă, cu ștampilă, contestații și un văr care plouă regulamentar.
La noi în familie orice discuție pornește de la masa de duminică și se încheie cu un proces-verbal. Duminica trecută n-a făcut excepție. Mama, Sevastița Surse, administrator-șef al sufrageriei, a anunțat între ciorbă și felul doi că nu mai acceptă să fim considerați oameni obișnuiți. După calculele ei, avem toate actele necesare ca să devenim anotimp. Unul scurt, cu miros de cozonac și cu temperatură de ceartă moale.
Tata, Miron Surse, inspector general al telecomenzii, a susținut propunerea pe loc. Constatase de ceva vreme că nimeni nu mai poate schimba canalul fără aprobarea unanimă a celor șase membri ai familiei, iar asta, zicea el, ne apropie de natură. Copacii stau și ei nemișcați când îi privesc prea multe rude. Am notat afirmația pe spatele unei facturi imaginare, să nu se piardă.
Sora mea Livia, care ocupă funcția de verișoară de rezervă, a vrut ca anotimpul nostru să se numească “toamnă de familie”. Cu frunze căzute numai în hol și cu dreptul fiecăruia la propria ceașcă de cafea. S-a opus bunicul Pompiliu, președinte onorific al sertarului cu pungi. Motivul: frunzele ar putea ajunge în farfuria cu salată.
“Dacă îi găsim șoseta pereche, primăvara este garantată.”
Luni dimineață am mers cu toții la primăria din Valea lui Ceva, unde ne-a primit un funcționar necunoscut, într-un birou cu trei calendare pe perete, niciunul de pe anul în curs. Omul, Costică Răsfoială, consilier pentru fenomene domestice, ne-a explicat că o familie se poate transforma în anotimp doar dacă toți membrii prezintă aceeași amintire din copilărie. Am depus una comună, despre o găleată care cânta. Tata a stricat totul. A insistat că găleata doar fluiera.
Cu sărbătorile legale a fost și mai greu. Mama a cerut ca miercurea să fie zi liberă pentru toată lumea, fiindcă miercurea se găsește cel mai greu capacul potrivit pentru oală. Primăria a refuzat, dar ne-a oferit în schimb dreptul de a declara holul zonă cu precipitații familiale. De atunci covorașul se udă singur la fiecare ceartă despre cine a lăsat lumina aprinsă.
Eu am încercat să mai temperez lucrurile și am zis că o familie nu are nevoie de statut oficial ca să fie complicată. În secunda următoare, vărul Neluțu, geolog al frigiderului și singurul om în stare să găsească iaurtul ascuns după borcane, a depus contestație împotriva opiniei mele. Zicea că orice familie serioasă are nevoie de un opozant intern, altfel masa de duminică devine suspect de liniștită.
Răspunsul oficial a venit până la urmă. Familia mea nu poate fi recunoscută drept anotimp, pentru că nu respectă ordinea naturală a certurilor. Ni s-a părut nedrept, dar am mers mai departe. În fiecare dimineață ne așezăm în prag și așteptăm să înflorească tata. Deocamdată nimic. Mama susține însă că, dacă îi găsim șoseta pereche, primăvara e garantată.