Am un unchi care știe tot și, sincer, cred că ar trebui să conducă țara
O rubrică despre expertiza de la masa de duminică, unde nimeni n-a câștigat vreodată o discuție.
În fiecare duminică, cam între ciorbă și momentul în care adormim toți în fața televizorului, unchiul meu Nelu rezolvă problemele planetei. Săptămâna trecută a lămurit criza mondială a lanțurilor de aprovizionare cu un colț de pâine, trei scobitori și o pată de muștar de pe mușama. Atât i-a trebuit. Stăteam și mă uitam cum mută rutele comerciale ale lumii pe marginea farfuriei și mi-a picat fisa. Omul ăsta n-are ce căuta ascuns într-o sufragerie de bloc. Omul ăsta ar trebui să conducă tot.
La noi în familie, calificările lui nu le contestă nimeni. De vreo douăzeci de ani nu s-a dat la știri subiect pe care Nelu să nu-l fi demontat complet și irevocabil înainte de rubrica sportivă. Geopolitica a rezolvat-o din două propoziții, în timp ce curăța tacticos un cățel de usturoi. La subvenții agricole a demonstrat fizic, chiar pe masă, că dacă plantezi cartofii invers, se recoltează singuri direct în saci. Sfidează toate legile naturii, da. Dar e o paradigmă științifică nouă, pe care mediul academic o ignoră pe nedrept.
Problema cu conducerea actuală e că se sprijină pe experți, pe grafice complicate, pe studii de fezabilitate. Nelu se sprijină pe ce numește el “logica bunului simț”, adică ridică vocea ceva mai tare decât oricine altcineva din încăpere până când cedează psihic inclusiv legile termodinamicii. L-am văzut cu ochii mei certându-se cu gravitația după ce a scăpat o felie de tort pe covor. Gravitația și-a cerut scuze, timid, și a pus felia la loc pe farfurie.
“Dacă îndoi harta țării exact la jumătate, distanța dintre munți și mare devine zero.”
Duminica trecută și-a prezentat și planul magistral pentru infrastructura națională. În loc să săpăm tuneluri scumpe sau să construim poduri care durează decenii, Nelu propune să împăturim harta. Îndoi harta țării fix la jumătate și distanța dintre munte și mare ajunge zero. Pășești peste cută și ai ajuns. O soluție atât de ieftină și de strălucită încât nu pricep de ce departamentele de urbanism nu l-au numit până acum manipulator cartografic-șef al universului.
Cu inflația e și mai simplu. Politica lui fiscală se bazează integral pe modelul economic “ascunde de nevastă”: banca centrală pune tot excesul de monedă într-o cutie de pantofi, pe raftul de sus al dulapului, în spatele paltoanelor vechi de iarnă. La bani nu ajunge nimeni fără scaun, iar populația e oricum prea obosită ca să mai care scaunul până acolo. Economia se stabilizează pe loc.
Unii critici de la masa noastră zic că îi lipsește tactul diplomatic. Nu sunt de acord. Când mătușa Florica s-a plâns că strategiile lui geopolitice desenate în sos de friptură îi distrug fața de masă, Nelu a negociat imediat un tratat de pace: promitea ferm că duce gunoiul. L-a încălcat strategic cinci minute mai târziu. Exact genul de pragmatism nemilos care îți trebuie pe scena internațională. Nu oferă nimic și ia tot, mai ales ultima felie de cozonac.
Sincer, irosim un potențial uriaș ținându-l între aragaz și frigider. Am de gând să-l nominalizez oficial pentru funcția de conducător suprem al tuturor lucrurilor și aștept doar confirmarea din partea lui. Momentan e ocupat: se ceartă cu mașina de spălat pe tema eficienței ciclului de stoarcere. Mașina e aproape de o cădere nervoasă și cred că o să înceapă să spele și vase, numai ca să-l împace. Cum câștigă dezbaterea asta, urmează națiunea.