De ce refuză electrocasnicele mele inteligente să-mi dea micul dejun fără dosar cu șină
Am plătit o avere pe tehnologie de ultimă generație, dar am reușit doar să mut birocrația de la ghișeu direct pe ecranul congelatorului.
Într-un moment de rătăcire financiară, m-am lăsat convins să-mi modernizez garsoniera din Valea Șurubului. Prospectul promitea că aparatele din noua generație gândesc singure și îmi anticipează orice dorință. Și gândesc, într-adevăr. Doar că singurul lucru pe care l-au învățat până acum e să mă privească de sus și să-mi ceară adeverință pentru fiecare felie de salam.
Marțea trecută am vrut un pahar cu lapte rece. Am tras de mânerul frigiderului, cum face omul de o sută de ani încoace, iar ecranul tactil s-a aprins într-un albastru agresiv și mi-a cerut autentificare facială în trei pași. Am zâmbit camerei. Aparatul a clipit nemulțumit și m-a anunțat că expresia mea matinală contravine normelor de bună dispoziție pentru trimestrul în curs, așa că sertarul de lactate rămâne zăvorât până completez o declarație pe propria răspundere, direct pe tastatura congelatorului. Am completat-o până la urmă, ce era să fac.
Partea cu adevărat gravă a venit după episodul cu laptele, când aparatele s-au legat într-o rețea comună și și-au ales un comitet de conducere. Purtător de cuvânt a ieșit cuptorul cu microunde. Prăjitorul de pâine s-a autoproclamat jurisconsult, fără niciun fel de alegeri. Când am vrut să-mi încălzesc o ciorbă de fasole, cuptorul a refuzat să pornească și mi-a transmis, pe tonul acela metalic al funcționarului care închide ghișeul la fix, că farfuria mea nu respectă standardele estetice stabilite de mașina de spălat vase. Care, între timp, intrase în grevă de avertisment din solidaritate cu routerul din hol.
“Expresia dumneavoastră matinală contravine normelor de bună dispoziție pe trimestru.”
Despre comitet a aflat și vecinul meu de palier, maistrul pensionar Sever Pomponel, responsabil cu echilibrul termic al scării, și a venit să mă ajute cu o șurubelniță. N-a apucat să ajungă la priză. Aspiratorul autonom, care patrulează pe sub masă încă de la răsărit, i-a tăiat calea cu un semnal de alarmă asurzitor și a susținut că orice intervenție mecanică neautorizată reprezintă o încălcare gravă a autonomiei bucătăriei, iar domnul Pomponel riscă o amendă calculată direct în kilowați. Omul s-a retras pe palier fără un cuvânt.
Joi dimineață, la două zile după incidentul cu șurubelnița, am fost convocat la ședință extraordinară pe covorul din sufragerie. Televizorul a coborât singur sonorul și mi-a citit ordinea de zi. Electrocasnicele votaseră în unanimitate un regulament de ordine interioară, iar articolul patru prevede că utilizatorul primește cafea doar dacă face dovada a opt ore de somn fără sforăit. Dacă senzorul din pernă detectează un oftat de frustrare, cafetiera trece din oficiu pe ceai de mușețel. Fără zahăr.
De la ședința aceea mănânc conserve reci pe balcon, singurul loc din casă unde nu bate niciun senzor din tavan. Am sunat-o pe Fănica Bobină, inspectoare șefă pentru armonia algoritmilor la primăria de sector, care mi-a explicat că instituția nu are voie să se amestece în treburile interne ale unei bucătării autonome. Atât mi-a recomandat: să vorbesc mai politicos cu prăjitorul de pâine și să nu mai trântesc ușa de la dulap, fiindcă aparatele sunt sensibile la vibrații și pot depune plângere la furnizorul de curent.
Strămoșii noștri se temeau de secetă și de grindină. Eu cer voie de la un termostat ca să fierb două ouă. Mâine aduc în casă o sobă veche de tuci și o lampă cu gaz, iar dacă frigiderul are obiecții ideologice, n-are decât să-și caute alt apartament cu chirie, undeva unde cipurile sunt mai prețuite decât liniștea omului.