Autostrada Sibiu-Pitești, blocată la 45%: statul refuză să-și elibereze acordul de mediu
Muncitorii toarnă asfalt cu precizie milimetrică până la borna procentuală, unde utilajele frânează brusc pentru a nu călca iarba fără timbru fiscal.
BOIȚA, Pe secțiunea Boița-Cornetu a autostrăzii Sibiu-Pitești se lucrează de zor, cu o precizie de clinică elvețiană, pe exact 45% din suprafața prevăzută în proiect. Restul de 55% din munte rămâne neatins, fiindcă lipsesc acordul de mediu revizuit și autorizațiile de construire complete, așa că șantierul celei mai importante autostrăzi din țară se termină brusc într-o tufă de mărăcini. La borna procentuală excavatoristul taie motorul și se uită lung la versantul de vizavi, atent ca nicio cupă să nu atingă vreo frunză neautorizată de autoritățile competente.
Blocajul a apărut în momentul în care statul a constatat că nu poate ajunge la o înțelegere amiabilă cu sine însuși. Cele două instituții implicate împart aceleași bugete și, în zilele bune, același automat de cafea. Degeaba. Dosarul cu șină pentru eliberarea avizului s-a împotmolit într-un schimb aprig de adrese oficiale între etajul doi și etajul trei. “Avem de-a face cu o divergență doctrinară profundă între ștampila noastră rotundă și ștampila lor dreptunghiulară”, a explicat Haralambie Frunză, inspector principal în cadrul Comitetului de Armonizare a Ghișeelor Înfrățite. “Noi le cerem colegilor de la celălalt minister o dovadă că relieful nu va fi deranjat de asfalt. Ei ne răspund printr-o notă internă că relieful e de acord, dar lipsește timbrul fiscal pe cererea tip.”
Cât se ceartă etajele între ele, pe șantier disciplina e desăvârșită. În fiecare dimineață muncitorii trag cu var o dungă groasă peste noroi, granița exactă a celor 45 de procente. Dacă vreo basculantă scapă din greșeală o roabă de pietriș dincolo de marcaj, intervine prompt o comisie de suflători cu mătura, care readuce criblura în perimetrul legal aprobat. Oamenii au primit și instructaj să nu respire prea adânc înspre valea neautorizată, ca să nu tulbure ecosistemul înainte de emiterea acordului de mediu.
“Nu putem asfalta metrul 46 până nu ne convingem colegii de la biroul trei că existăm.”
“Nu putem asfalta metrul 46 până nu ne convingem colegii de la biroul trei că existăm”, a mărturisit Costache Păpădie, responsabil cu delimitarea terasamentului. “Am încercat să le trimitem o solie de pace, cu o cutie de bomboane și două dosare plastifiate, dar portarul de la intrare ne-a cerut procură notarială în dublu exemplar. Așa că, până se împacă ministerele la masa tratativelor, noi tot compactăm pământul de pe bucata noastră autorizată. E deja tare ca diamantul. Dacă mai insistăm mult cu cilindrul pe aceeași suprafață, riscăm să ieșim direct în Noua Zeelandă.”
Jos, în vale, publicul are loc în primul rând. Șoferii prinși în coloanele de pe Valea Oltului privesc spectacolul cu resemnare mioritică, iar pentru cine face naveta între Sibiu și Râmnicu Vâlcea, faptul că statul a reușit să se blocheze singur la jumătatea drumului e o dovadă reconfortantă de stabilitate. Câțiva localnici au prins repede ideea și vând deja mici și răcoritoare chiar la linia de demarcație. De acolo, turiștii pot admira prin binoclu porțiunea de 55% din șantier unde natura e apărată eroic de lipsa unei semnături cu pix albastru.
Pentru nerăbdători, oficialii pregătesc totuși măsuri de compromis. Comitetul de Criză a propus inaugurarea festivă a celor 45 de procente de asfalt, după care șoferii ajunși la capătul autorizat ar urma să oprească motorul, să pună avariile și să își împingă mașina la pas prin pădure, ca să nu deranjeze urșii, care nu au primit încă notificarea scrisă privind lucrările. Până reușește aparatul administrativ să se convingă pe sine să semneze actele, autostrada rămâne un monument perfect echilibrat: jumătate vis european, jumătate pauză de masă la ghișeu.