Coada de la Casa 3 se declară comună independentă după ce casiera a plecat după rest
Locuitorii noii unități administrativ-teritoriale și-au ales primarul și au impus o taxă locală sub forma unui timbru sec aplicat pe pungile de pufuleți.
VALEA COȘURILOR. Treizeci și doi de clienți blocați la o casă de marcat dintr-un supermarket local s-au declarat unitate administrativ-teritorială de sine stătătoare, după ce casiera a plecat marți dimineața să caute rest și nu s-a mai întors. Noua entitate se numește Republica Autonomă Casa Trei. Primele alegeri locale s-au ținut deja, printre rafturile cu gumă de mestecat, iar administrația funcționează direct pe banda rulantă.
Primar a ieșit Tiberiu Zdreanță, un bărbat care stă în fața scannerului de coduri de bare de patruzeci de ore. Voturile s-au exprimat pe bonuri fiscale neprintate. Zdreanță spune că prioritatea mandatului său este păstrarea ordinii între cetățenii cu cărucioare pline și cei veniți cu o singură pungă de pufuleți, două comunități care nu s-au suportat niciodată cu adevărat. Primul decret, emis pe o cutie de bomboane, interzice părăsirea rândului sub pedeapsa pierderii definitive a locului. Cei care dorm sprijiniți de frigiderul cu sucuri au aplaudat.
Sub primar funcționează un consiliu deliberativ, format din persoanele care au apucat să pună produsele pe bandă. Cetățenii rămași pe culoarul de detergenți au primit doar statut de observator, ceea ce a produs oarecare murmur. Trezorier este doamna Marcela Chifleanu, pensionară, care ține cincizeci de bani în pumn de la începutul crizei și nu le-a dat drumul nici la depunerea jurământului. Doamna Chifleanu a introdus deja o taxă locală: un timbru sec aplicat pe fiecare pungă de caju desfăcută din plictiseală.
“Preferăm să îmbătrânim pe linia de așteptare decât să punem produsele la loc.”
Cu vecinii, lucrurile stau prost. Granița de est, Casa Patru, e controlată de un grup de cumpărători rapizi care privesc cu dispreț suveranitatea noii republici. Ieri, un cetățean din Casa Trei a încercat să-și mute o sticlă de ulei pe banda adversă, gest catalogat pe loc drept tentativă de anexare teritorială. Negocierile s-au blocat. Un separator de plastic pentru cumpărături a fost așezat strategic pe mijlocul benzii și marchează de atunci o zonă demilitarizată strictă.
La capitolul dotări, tânăra republică o duce surprinzător de bine, cu un stand de integrame și o sursă practic inepuizabilă de ciocolată la suprapreț. Nemulțumiri există totuși. Vocea robotică din difuzoare, care anunță promoții la parizer, e considerată de administrație propagandă menită să destabilizeze democrația abia înfiripată. Primăria a cerut și fonduri europene pentru lărgirea spațiului dintre cărucioare, dar dosarul cu șină trebuie printat la raionul de electronice, aflat mult dincolo de granițele recunoscute.
Conducerea magazinului refuză să recunoască independența rândului și a trimis un angajat cu un mop, cu misiunea de a dizolva adunarea. N-a mers. Cetățenii au format un scut uman din pachete de hârtie igienică cu trei straturi, iar un purtător de cuvânt al protestatarilor, vorbind printr-o revistă rulată, a transmis direcțiunii că teritoriul nu se cedează până nu se întoarce casiera cu restul necesar finalizării tranzacției fondatoare.
Până una-alta, locuitorii și-au ridicat corturi din pungi biodegradabile și cultivă mucegai pe o roată de cașcaval. Sondajele interne arată un moral ridicat. Majoritatea declară că preferă să îmbătrânească pe linie decât să își asume umilința de a pune produsele înapoi pe rafturi.