Portalul de taxă de la Giurgiu cere azil după ce podul a devenit gratuit
Sistemul online a funcționat trei luni și jumătate, apoi a descoperit că are sentimente și nu mai vrea să proceseze gratuitatea.
GIURGIU, Sistemul online prin care se plătea taxa de trecere a Podului Giurgiu-Ruse a intrat oficial în doliu administrativ. Taxa a fost eliminată prin lege la doar trei luni și jumătate de la lansare. CNAIR plătise pe portal aproximativ 845.000 de lei, iar vestea desființării a ajuns la el dintr-un tabel Excel trimis din greșeală la altă adresă de e-mail.
Surse care n-au putut fi verificate, fiindcă se aflau într-un submeniu, spun că portalul a refuzat la început să creadă. A afișat mesajul “Taxa nu există, dar dumneavoastră încercați din nou”. Pe urmă le-a cerut utilizatorilor să achite suma de zero lei în patru rate egale, cu dobândă simbolică și cu o taxă de procesare de zero lei și cincizeci de bani.
“Am fost construit pentru un scop nobil: să iau bani de la oameni fără ca ei să-și mai caute portofelul prin mașină”, a declarat, într-o fereastră pop-up, domnul Plătișor Clicănescu, director interimar al Departamentului de Butoane care Se Aprind Singure. “Acum mi se cere să trăiesc din amintiri și din notificări push.”
“Astăzi dispare taxa, mâine dispare capsatorul.”
Portalul nu s-a dat bătut. S-a înscris la ANAF ca microîntreprindere, a depus dosar pentru statutul de obiect de patrimoniu și a cerut primăriei un loc de parcare destinat persoanelor cu funcționalitate administrativă redusă. Primăria l-a refuzat. În formular nu exista rubrica “obiect care a costat mult și a apucat să fie folosit puțin”.
Între timp, în camera tehnică, trei imprimante s-au constituit în sindicat. Cer ca sistemul să fie păstrat măcar până expiră toate parolele, fiindcă eliminarea taxei ar crea, susțin ele, un precedent periculos pentru aparatele cumpărate cu entuziasm în zilele de luni. “Azi dispare taxa, mâine dispare capsatorul”, a avertizat imprimanta matricială Berta 9 Ace, purtătoare de cuvânt a Uniunii Obiectelor Funcționale.
Un bărbat care stătea pe lângă pod a venit cu o soluție: portalul să devină platformă de plată pentru lucruri care nu mai există. Bilete la trenuri retrase din circulație, de pildă. Sau abonamente la magazine închise, ba chiar o taxă de vizitare pentru o statuie care nici măcar n-a fost comandată. Ideea a fost primită favorabil de un dosar cu șină, care a început să plângă discret într-un sertar.
La finalul ședinței de criză, sistemul a mai afișat o singură notificare: “Vă mulțumim că ați utilizat serviciul. Pentru rambursarea investiției, vă rugăm să accesați pagina care nu mai există.” Apoi a intrat singur în modul de așteptare. Acolo va rămâne până când cineva îi explică diferența dintre gratuit și gratis.