Peste 7.000 de candidați la șefia școlilor, testați la îmblânzit calorifere și fotocopiatoare
Testul pentru conducerea școlilor măsoară capacitatea candidaților de a aplana certuri între cataloage vechi și de a convinge fotocopiatorul să nu mai plângă.

BUCUREȘTI, Peste șapte mii de cadre didactice au intrat marți în evaluarea standardizată pentru funcțiile de conducere din școli, cel mai amplu concurs de directori organizat de Ministerul Educației în ultimii ani. Proba se dă pe calculator. Testele fuseseră calibrate să măsoare capacitatea managerială, numai că sistemul informatic a fuzionat, din motive încă nelămurite, cu memoria colectivă a clădirilor vechi, iar candidații s-au trezit somați să rezolve urgent probleme pe care nicio facultate de pedagogie nu le-a predat vreodată. În săli s-a instalat ceva ce supraveghetorii au descris, în procesul-verbal, drept panică metafizică.
Primele dificultăți au apărut la studiile de caz. Aspiranții la fotoliul de director au primit spre gestionare o criză diplomatică între cataloagele de carton și un calorifer din fontă care refuză din principiu încălzirea centralizată. Martori din centrele de evaluare spun că aparatul clipocește ritmic doar atunci când cineva completează o cerere de concediu și acuză conducerea de lipsă de empatie termică. Câțiva candidați au încercat să-l aerisească cu o șurubelniță. Depunctați pe loc, pentru lipsă de dialog social.
“Tabelele Excel nu-ți spun mare lucru despre un manager școlar. Uitați-vă mai bine cum abordează omul un fotocopiator aflat în criză existențială”, a declarat Sever Titirez, președintele Comisiei Metodice pentru Îmblânzirea Birocrației Rebele. “Avem aspiranți cu doctorate care se pierd complet când imprimanta din secretariat refuză să tragă foi pe motiv că afară plouă și o dor rotițele dințate. Exact rezistența asta spirituală o verificăm. Cine poate vorbi cu blândețe aparatului timp de patruzeci de minute, acela ține o școală pe mâini bune.”
“Un bun manager se recunoaște după felul în care abordează un fotocopiator în criză.”
După calorifer și fotocopiator a venit proba de comunicare nonverbală cu personalul administrativ, unde absurdul a atins cote maxime. Într-unul dintre scenarii, candidații au avut de negociat predarea unui top de hârtie A4 cu un paznic spectral care păzește ghereta de la poartă încă din toamna anului o mie nouă sute nouăzeci și doi. Mulți profesori au picat după ce au invocat legislația în vigoare, o greșeală tactică gravă într-un mediu în care portarul recunoaște un singur argument: punga de bomboane de mentă, însoțită de promisiunea fermă că orarul de vineri se termină la prânz.
Între timp, mobilierul școlar a cerut și el un rol activ în selecție și a format comisii paralele de supraveghere. Băncile duble din lemn stratificat, zgâriate metodic de zece generații de elevi, au respins deja mai mulți dascăli rigizi care nu pricep la ce folosește pauza de zece minute. O bancă veterană din sectorul doi a trimis comisiei centrale un memoriu. Cere ca viitorii directori să demonstreze abilități de curățat gumă de mestecat fără să atace lacul original, aplicat în epoca socialistă.
Candidații, la rândul lor, fac față presiunii cum pot, apelând la tehnici tradiționale de supraviețuire didactică. Vasilica Ciocănel, profesoară de geografie înscrisă la concurs ca să preia o școală gimnazială de cartier, a mărturisit că a exersat tot weekendul vorbitul frumos cu dulapul de metal din cancelarie. “I-am promis că nu mai îndes în el hărți vechi. Părea destul de sceptic, dar la final mi-a deschis ușa din dreapta fără să scârțâie, ceea ce eu consider un semn divin”, a povestit dăscălița.
Rezultatele sunt așteptate cu emoție de inspectoratele din toată țara, deși multe comisii recunosc de pe acum că departajarea finală va fi grea. Până la afișarea primelor medii, candidaților li s-a recomandat să lase coridoarele libere și să nu conteste deciziile luate de buretele de tablă. Cât despre condusul unei școli de stat, el înseamnă, înainte de toate, să rămâi prieten de nădejde cu praful de cretă.