Comisia Europeană, uluită de talentul României de a cheltui banii pe care nu îi colectează

Bruxellesul a trimis zilele trecute încă un raport la București. Unul lung. Oficialii europeni își mărturisesc în el stupoarea, amestecată pe alocuri cu un respect aproape mistic, după ce un departament contabil al Comisiei a stat câteva săptămâni aplecat peste bugetul național și a ajuns la o singură concluzie: viitorul Guvern român stăpânește arta rară de a nu colecta taxe și de a finanța totuși, fără nicio pauză, proiecte de care nu are nimeni nevoie. Documentul intern tratează situația drept anomalie fizică, bună de trimis spre studiu cercetătorilor în mecanică cuantică, și nu ca pe o chestiune economică obișnuită.

Manfred Pufulete, care conduce la Bruxelles un subcomitet pentru iluzii optice și bugete naționale, spune că modelul românesc sfidează legile gravitației financiare. Orice alt stat cu asemenea încasări s-ar prăbuși pe loc. Al nostru nu. Nu adună nicio lețcaie de la marile corporații, dar găsește mereu bani de patinoar în sate părăsite și de teren de golf construit în pantă. “Este fascinant să vezi un cont gol care continuă să facă plăți pentru fântâni arteziene cu luminițe și muzică populară”, a explicat Pufulete în fața unei săli de auditori complet bulversați.

Capitolul despre colectare e și mai sec. Raportul constată că slaba colectare a taxelor a fost ridicată între timp la rang de tradiție culturală protejată. Inspectorii străini au aflat că Fiscul local funcționează pe speranță și pe promisiuni șoptite, la care lunea se mai adaugă o rugăciune colectivă. Agenții de teren sunt antrenați să închidă ochii și să numere până la zece ori de câte ori trec pe lângă o clădire de birouri suspect de prosperă. Dacă nu ajunge, trec la ascuțitul creioanelor, o activitate care îi face să pară extrem de ocupați. Plătesc la timp doar câțiva pensionari. Ăștia se așază la coadă la ghișeu de la prima oră a dimineții, de frică să nu le fie confiscate borcanele cu murături din debara.

“„Este fascinant să vezi un cont gol care continuă să facă plăți pentru arteziene.” — Manfred Pufulete, directorul subcomitetului european pentru iluzii optice

Dacă la colectare tonul raportului e aspru, la investițiile păguboase alunecă spre admirație. Fragmentul a fost citit cu voce tare la o conferință obscură despre falimentul creativ și a stârnit aplauze la scenă deschisă. Hildegard Crap, președinta unui grup de lucru pentru betoane turnate în noroi, a recunoscut că România a dus risipa la un rafinament pe care țările vestice nu îl vor atinge niciodată. A dat și un exemplu: un proiect recent prin care s-au alocat fonduri uriașe pentru semafoare inteligente montate într-o pădure, gândite să dirijeze traficul urșilor și al mistreților aflați în tranzit. Drumul respectiv nu are asfalt. Semafoarele, în schimb, au ecrane tactile și internet de mare viteză.

Birocrații s-au oprit apoi la programul național al băncuțelor stradale cu porturi de încărcare solară, instalate exclusiv în tuneluri și pasaje subterane. Auditorii străini l-au lăudat, cu o anumită răceală, drept un pas curajos către o economie verde subterană. Iar pretențiile față de viitorul Guvern s-au simplificat radical. Nimeni nu mai cere reducerea deficitului bugetar. Experții vor doar să li se explice trucul de magie prin care banii care nu există se transformă în contracte ferme de consultanță pentru tăierea frunzelor la câini.

Până una-alta, un institut de cercetare afiliat structurilor europene pregătește o expediție la fața locului, cu antropologi și magicieni profesioniști. Misiunea lor este să observe în habitatul natural funcționarii care semnează ordine de plată pentru panseluțe fosforescente în timp ce pe ecran le scrie, negru pe alb, că bugetul e pe minus de trei ani. Până la elucidarea misterului, reprezentanții străini recomandă includerea bugetului României în patrimoniul imaterial. Ca dovadă vie că voința omului de a cheltui irațional poate bate matematica de bază.