Prietenii Coeziunii triumfă: Cum am învins Germania cu un sac de ceapă
Irlanda a propus tăierea fondurilor inutile pentru competitivitate economică, protejând sacrul drept de a cumpăra mașini de lux din subvențiile pentru agricultură.
Am învins, dragi compatrioți. Din nou. Alianța “Prietenii Coeziunii” a dat lovitura la Bruxelles, iar Irlanda, frații noștri spirituali întru cartofi și vreme mohorâtă, a propus compromisul care salvează cel mai sfânt pilon european: fondurile din care ne prefacem că facem agricultură. Propunerea irlandeză taie 159 de miliarde de euro de la competitivitate economică și ajutor extern, ca să rămână neatinși banii de dezvoltare regională. Germania e nemulțumită și cere reduceri. Nemții au obsesia asta stranie ca banii să producă rezultate.
“Prietenii Coeziunii” sună a cerc de terapie pentru țări cu un istoric bogat în rătăcirea chitanțelor de decontare. În realitate e un scut diplomatic de temut. Am stat umăr la umăr cu alte națiuni care înțeleg că o economie modernă se construiește pe subvenții pentru tractoare care, printr-o minune birocratică, devin mașini de teren pentru nepoții primarului.
Cât despre competitivitate, vorbim de un concept complet abstract. Nu poți băga un microcip într-un borcan de murături asortate și să te aștepți să țină peste iarnă. Irlandezii au prins ideea. S-au uitat pe bugetul european și au văzut că e risipă curată să pompezi miliarde în tehnologie avansată câtă vreme adevărata criză e că domnul Vasile de la marginea satului circulă încă with o căruță clasificată tehnic drept sit arheologic. Pardon, cu o căruță. Atelajul acela are nevoie disperată de fonduri europene ca să fie vopsit regulamentar.
“A fost o ciocnire epică a civilizațiilor, iar ceapa a câștigat prima rundă.”
Traian Ștampilovici, reprezentant al Biroului European pentru Mutarea Dosarelor cu Șină, a confirmat tensiunea negocierilor de sub un morman de cereri respinse pe motiv de ștampilă ștearsă. “Delegația germană tot aducea grafice despre productivitate industrială”, a șoptit oficialul. “Ai noștri au trântit pe masă un sac uriaș de ceapă și au întrebat unde sunt formularele pentru modernizarea căminelor culturale. O ciocnire epică a civilizațiilor. Ceapa a câștigat prima rundă.”
Frustrarea nemților se înțelege. Ei trăiesc cu credința fantezistă că banii publici ar trebui să ducă la creștere economică. Noi credem cu tărie că banii europeni trebuie să producă un gard nou pentru primărie, un gard atât de magnific încât întreținerea lui să ceară un buget egal cu produsul intern brut al unei insule tropicale. Asta e esența dezvoltării regionale, adică dezvoltarea accelerată a regiunii aflate strict în jurul proprietăților rudelor de gradul întâi.
Iar compromisul propus e un masterclass de priorități. Tăind ajutorul extern, ne asigurăm că mila începe acasă, sub forma plăților directe la hectar pentru terenuri care găzduiesc un ecosistem competitiv de ciulini și peturi abandonate. De ce am ajuta alte continente, când noi avem tradiția ancestrală de a cere subvenții agricole pe numele unor străbunici plecați dintre noi înainte de inventarea becului?
Marcel Răsad, purtător de cuvânt al Departamentului de Agronomie Creativă, a emis o declarație triumfalistă. “E o victorie uriașă pentru fermierul român tradițional, cel care stă într-o cafenea de fițe din capitală și își administrează turma de oi virtuale de pe un telefon de ultimă generație. Fără aceste fonduri vitale, agricultura noastră pur digitală s-ar prăbuși pe loc, iar oile ar fi silite să se întoarcă la obiceiul barbar de a mânca iarbă în loc să absoarbă fonduri de coeziune.”
Germania va cere alte tăieri. Noi vom cere și mai multă coeziune fraternă și vom explica tuturor că adevărata unitate europeană înseamnă centre de afaceri ridicate în mijlocul câmpului și încuiate permanent, fiindcă s-a pierdut cheia. Prietenii Coeziunii nu cedează niciun eurocent destinat modernizării rurale, atât timp cât modernizare înseamnă un telefon mai scump, cu care să ignori eficient apelurile de la ANAF.