Un birou din Bulgăreștii de Sus s-a separat în două microstate din cauza geamului rabatat
După trei săptămâni de negocieri eșuate la dozatorul de apă, angajații au tras o frontieră din bibliorafturi între zona polară a geamului și deșertul caloriferului.
BULGĂREȘTII DE SUS. Direcția Locală de Evidență s-a rupt miercuri dimineață în două state suverane, pe același linoleum. Motivul: geamul rabatat. Cearta dintre adepții aerului proaspăt și apărătorii șalelor mocnea de luni bune și trecuse deja de faza replicilor acide, așa că prin mijlocul încăperii s-a trasat o graniță pe care ambele părți o declară permanentă. Cele opt birouri aparțin de-acum fie Republicii Tundrei Geamului Rabatat, fie Federației Calde a Caloriferului de Fontă. Coabitarea pașnică s-a încheiat.
Granița desparte două climate care nu mai au nimic în comun. În sectorul nordic, lângă fereastra blocată pe poziția de aerisire continuă, termometrul arată patru grade, iar aburul respirației se așază în straturi de chiciură peste formulare. Funcționarii de acolo poartă căciuli de blană și mănuși fără degete, singura ținută în care poți răsfoi un dosar cu șină fără risc de degerături. Dincolo, lipită de țevile primăriei, care n-au avut niciodată robinet de reglaj, enclava sudică duce o viață subtropicală. Personalul lucrează în sandale și se ventilează cu mape de carton.
Tabăra caldă și-a ales deja președinte. “Vorbim despre securitatea națională a coloanei vertebrale”, a declarat Haralambie Păturică, liderul autoproclamat al Federației, înfășurat într-o vestă de lână. “Curentul care vine de la geam e un atac perfid la articulațiile noastre. Am văzut colegi devotați care au vrut să capseze două chitanțe și au rămas blocați de spate patru ore, din cauza unei rafale clandestine. Nu cedăm niciun milimetru de calorifer.”
“„Curentul de la geam este un atac perfid împotriva articulațiilor noastre.”
Nordul n-a lăsat acuzația fără răspuns. Eufrosina Pălărie, însărcinată cu afaceri pentru oxigenare forțată, a catalogat plângerile sudiștilor drept tentativă de sufocare administrativă și a explicat poziția republicii în timp ce curăța cu rigla o pojghiță de zăpadă de pe tastatură. “Aerul stătut produce letargie. Registrul de intrări cere atenție, iar dacă închidem geamul cinci minute, adormim peste adeverințe și ne trezim la masa de duminică. Oxigenul e un drept fundamental, chiar și la limita hipotermiei.”
Ca să nu se ajungă la incidente, cele două părți au convenit totuși asupra unei zone demilitarizate. Aceasta înconjoară dozatorul de apă și e marcată cu o linie dublă trasă cu pastă corectoare. Trecerea dintr-un climat în altul se face numai pe bază de permis de tranzit, după trei minute de aclimatizare lângă dulapul cu arhivă. Ficusul instituției, căzut exact pe linia de demarcație, a primit statut de observator neutru. Jumătatea dinspre geam s-a uscat de frig. Ramurile dinspre calorifer au înflorit.
Regimul de frontieră complică însă treburile curente, pentru că imprimanta a rămas pe teritoriul Federației Calde. Funcționarii din zona arctică depun cereri timbrate la punctul vamal improvizat lângă cuier și semnează declarații pe propria răspundere că nu aduc curenți reci în buzunare. Vecinii de birou au propus o perdea industrială din fâșii de plastic, ca la depozitele frigorifice, dar primăria a respins ideea: achiziția ar cere licitație publică, valabilă abia la toamna viitoare.
Până la licitație, viața administrativă merge înainte, iar cele două tabere au pus pe picioare un troc care funcționează fără hârtii. La finalul programului, funcționarii polari oferă cuburile de gheață formate pe birouri și primesc în schimb ceai fierbinte preparat de sudiști. Inspectoratul Teritorial de Muncă a transmis că nu are temei de intervenție câtă vreme rapoartele lunare sosesc la termen. Au sosit la termen, semnate de ambele guverne.