Votul de necesitate, soluția prin care nimeni nu susține pe nimeni
Ideea unui vot politic obligatoriu a fost preluată de birocrație, care a decis să voteze singură până obține stabilitate.
BUCUREȘTI, Liderul PNL Ilie Bolojan a declarat că va propune în partid votarea învestirii Guvernului Niculescu ca “vot de necesitate”, fiindcă prelungirea guvernării interimare afectează stabilitatea economică și funcționarea serviciilor publice. Atâta e partea reală. La ora închiderii ediției, avea încă șanse rezonabile să rămână așa.
N-a durat mult. La câteva ore după apariția sintagmei, un grup de formulare administrative a cerut să fie recunoscut drept partid politic, pe motiv că formularele au fost completate de mai multe ori decât numărul oamenilor care le-au completat. Cererea a sosit la ghișeu într-un dosar cu șină neînsoțit, care a solicitat număr de înregistrare pentru propria existență.
“Votul de necesitate este o formă de susținere care nu implică susținere, ci doar inevitabilitatea de a apăsa pe un buton”, a explicat Mircea Pârțag, purtător de cuvânt al Comisiei pentru Gesturi Politice Făcute Cu Oftat. Comisia lucrează într-o cameră fără ferestre. Scaunele de acolo au fost instruite să pară dezamăgite și, potrivit lui Pârțag, se achită onorabil de sarcină.
“Nu l-am ales, doar am evitat o criză de clătite.”
Regulamentul provizoriu e strict. Un parlamentar are voie să voteze guvernul rival doar dacă ține buletinul de vot la distanță de corp și oftează suficient de convingător. Mai trebuie și o declarație pe propria răspundere că nu i-a plăcut deloc, document care așteaptă aprobarea unei ștampile. Ștampila refuză deocamdată să se pronunțe, din motive de independență instituțională.
Până seara, conceptul se extinsese deja la toate formele de viață publică. O imprimantă dintr-o instituție centrală a anunțat că va tipări bugetul exclusiv ca vot de necesitate. Și aparatul de aer condiționat a acceptat să pornească pentru sala de ședințe, cu o singură condiție: să nu fie confundat cu un susținător al temperaturii normale.
Mecanismul a ajuns între timp și la masa de duminică, unde mai multe rude l-au aplicat la alegerea desertului. Nimeni nu voia cozonac. Dar toți l-au votat, fiindcă alternativa era prelungirea interimatului prăjiturii. “Nu l-am ales, doar am evitat o criză de clătite”, a precizat o linguriță aflată în apropiere, care a cerut să fie trecută în stenogramă.
În final, Ministerul Procedurilor Care Nu Se Termină Aici a propus ca orice decizie să poată fi luată prin vot de necesitate, inclusiv decizia de a nu lua decizii. Măsura va fi analizată de un subcomitet format din trei dosare, un pix albastru și un funcționar care știe unde este ieșirea, dar nu poate divulga informația până nu primește avizul ușii.