Campionatul comunal de înot sincron pe arătură s-a încheiat la egalitate după zece brazde
Arbitrii au acordat nota zece pentru fluiditatea stilului fluture prin cernoziom, deși un concurent s-a rătăcit temporar printre rădăcinile de sfeclă furajeră.
VALEA HRIȘCII, Zilele Comunei s-au încheiat duminică seară cu finala mult așteptată a Cupei de Înot Sincron pe Arătură. Praful s-a văzut de departe. Disciplina, inventată aici și practicată nicăieri altundeva, se ține pe o parcelă de trei hectare de cernoziom proaspăt discuit, pusă la dispoziție de primărie după ce bazinul olimpic promis acum douăzeci de ani a rămas o groapă uscată. În groapă pasc momentan două capre.
Regulamentul e scurt și cele patru echipe îl respectă cu sfințenie. Loturile sunt formate din agricultori pensionari și câțiva tineri veniți în vacanță, echipați regulamentar cu slipuri sintetice și ochelari de scufundare. Cleștele de plastic pe nas e obligatoriu. Sportivii plonjează direct în brazdele afânate de la marginea tarlalei și înaintează pe sub stratul de pământ negru cu mișcări viguroase de brațe și picioare, executând piruete și figuri geometrice sincronizate, în timp ce publicul urcat pe remorci aplaudă reținut.
De la margine, proba pare simplă. Haralambie Scrobu, antrenor emerit de natație subsolică și fost mecanic de grapă, susține că nu e deloc. Diferența dintre aur și mijlocul clasamentului, a explicat el la marginea terenului, stă în capacitatea înotătorului de a-și ține ritmul respirator în ciuda consistenței solului. “La stilul bras prin argilă e esențial să nu confunzi o rădăcină de sfeclă cu marcajul culoarului”, a punctat Scrobu, curățându-și tacticos ochelarii de protecție cu o batistă aspră.
“La stilul bras prin argilă este vital să nu respiri deloc până la capătul tarlalei.”
Finala dintre formația gazdă și rivalii din cătunul vecin a adus tensiune din primele minute ale probei de echipă. Fanfara locală a intonat un vals lent dintr-o căruță acoperită cu prelată, iar la semnal cele două loturi au dispărut simultan sub brazdă. Publicul a văzut din coregrafie ce se putea vedea: micile movile de pământ care se deplasau în formație de romb către capătul opus al parcelei. În urma lor rămâneau brazde perfect aerate, curate de buruieni.
N-au lipsit nici controversele de arbitraj. În minutul patruzeci, arbitra principală de tușă agrară, Mioara Duduveică, a oprit exercițiul după ce un sportiv oaspete a ieșit la suprafață într-o tarla de porumb aflată la peste cincizeci de metri de suprafața de concurs. Comisia a consultat sistemul improvizat de reluări video, adică o filmare tremurată făcută cu un telefon vechi, și a anulat figura. Motivul consemnat: depășirea perimetrului arabil fără semnalizare prealabilă.
Pamfil Ciorchină, căpitanul echipei vizitatoare, n-a acceptat nici verdictul, nici acuzațiile de orientare defectuoasă. Vina, în opinia lui, e a terenului. Cernoziomul din jumătatea adversă ar fi fost suspect de compact, ceea ce a favorizat flotabilitatea gazdelor și a îngreunat vizibil stilul fluture. “Am înotat prin pietriș și prin bolovani cât pâinea de casă, deși la ședința tehnică ni s-a promis un strat uniform de pământ cernut”, a declarat sportivul, scuturându-și dintr-o ureche vreo două kilograme de țărână.
Premierea s-a ținut în fața căminului cultural. Primăria a împărțit diplome laminate și pungi cu biscuiți, plus o cupă din tablă cositorită pe care, dat fiind punctajul egal, cele două echipe o vor ține prin rotație. Egalitatea a venit la impresie artistică și la utilitate gospodărească, primarul remarcând că sportivii au afânat gratuit întreg lotul comunal în doar două reprize. Seara s-a încheiat pașnic, cu o masă câmpenească. Pentru ediția de anul viitor, organizatorii au anunțat deja o probă nouă: sărituri de la trambulină în căpițe de fân.