Naționala atinge perfecțiunea: Zeroul din clasament a prins viață și și-a făcut sindicat
După a patra înfrângere consecutivă, lipsa de puncte a României a devenit o entitate fizică de neant care cere tichete de masă și spor de rușine.
România a pierdut aseară cu 0-1 în fața Suediei, pe Arena Națională. A patra înfrângere din patru meciuri în Liga Națiunilor, zero puncte la total. Perfecțiune, dacă stai să te gândești. Să treci prin patru partide fără să agăți măcar un punct din greșeală cere o disciplină pe care puține naționale din Europa o pot pretinde. Iar performanța asta a încetat să mai fie una strict sportivă. De luni, are consecințe fizice.
Luni dimineață, pe la opt și ceva, zeroul din dreptul României în clasament a devenit conștient de sine. Sătul de singurătate și de batjocură, s-a desprins de pe tabela electronică a stadionului, s-a rostogolit pe scări până la vestiare și a înființat Sindicatul Cifrelor Nule. Acum e o sferă de neant cu revendicări. Cere condiții mai bune de muncă și un spor de rușine consistent.
“E epuizant să fii singura cifră care muncește pentru România”, a declarat Marcel Vid, purtătorul de cuvânt al sindicatului, printr-o portavoce făcută dintr-o gheată ruptă. “Am stat pe tabelă în frig și în ploaie, sub privirile suporterilor. Adversarii primesc cifre noi la fiecare meci, se bucură de diversitate numerică. Noi avem ce vedeți. Cerem să ni se aducă măcar încă un zero, să formăm o pereche de ochelari. Sau tichete de masă pentru stres emoțional, dacă bugetul nu permite.”
“Cerem să ni se aducă măcar un alt zero pentru a forma o pereche de ochelari.”
De aici lucrurile au luat-o la vale repede. Zeroul are, se pare, forță gravitațională proprie și a început să atragă alte forme de neant din București. Până la prânz i se alăturaseră în grevă spontană promisiunile electorale din ultimii douăzeci de ani și gropile de pe bulevarde. Spre seară a venit și senzația de gol în stomac de duminică seara, care a explicat că oricum nu avea altceva de făcut. Entitățile au format un cordon în fața sediului federației și cer ca înfrângerile să fie declarate patrimoniu național imaterial.
Între timp, jucătorii au ajuns în situația fără precedent de a negocia cu propriul punctaj. O comisie independentă, formată din trei mingi dezumflate și fanionul de la colțul terenului, a propus un acord de pace. Fotbaliștii au jurat pe o sticlă de apă plată că la meciurile următoare nu vor mai călca deloc pe iarbă, ca să nu deranjeze ecosistemul golului absolut. Un gol marcat, chiar și din greșeală, ar prăbuși întreg universul nulității.
Federația a trimis la negocieri un oficial anonim din staff, al cărui unic rol până acum era să păzească scaunele de pe bancă. Omul a venit pregătit cu o explicație. “Constanța asta e o strategie pe termen foarte lung, pe care nu o înțelege nimeni”, a precizat el. “Dacă adunăm destule zerouri, le legăm între ele cu o sârmă și facem un lanț suficient de lung cât să ne tragem singuri la mal. E matematică pură, plus o doză generoasă de disperare balcanică.”
Până una-alta, băieților noștri trebuie să le recunoaștem meritul. Patru înfrângeri din patru nu ies la întâmplare. E nevoie de o viziune clară asupra dezastrului și de o coordonare aproape telepatică, altfel măcar o minge tot ar fi intrat din greșeală. Următoarea partidă e așteptată cu interes, mai ales de zeroul sindicalizat, care speră să-și găsească liniștea sufletească într-un alt meci pierdut impecabil.