Infantino și-a cerut scuze, iar fotbalul a verificat dacă nu e o farsă
Apologia președintelui FIFA pentru planul de transfer al unor drepturi comerciale a declanșat cea mai mare criză de politețe din fotbal.
VALEA CONTRACTELOR, Președintele FIFA, Gianni Infantino, și-a cerut scuze în fața Consiliului organizației pentru un plan prin care o parte din drepturile comerciale ale Cupei Mondiale ar fi ajuns la o firmă privată de investiții. Microbiștii au primit vestea cu emoție. Mulți dintre ei credeau până acum că “scuze” e un termen rezervat suporterilor care au parcat pe locul altuia.
Câteva tribune au rămas tăcute în primele minute. Nu de respect. Publicul pur și simplu încerca să-și amintească dacă a mai auzit vreodată cuvântul ăsta în aceeași încăpere cu FIFA, și nimănui nu-i venea niciun exemplu. Un bărbat care stătea lângă automatul de cafea a declarat că el a înțeles inițial altceva: o nouă taxă administrativă, aplicată la fiecare oftat al fanilor.
Tăcerea s-a spart abia când a apărut cineva cu dicționarul. “Am găsit explicația la litera S, între “sponsor” și “să vedem cum monetizăm"", a spus Mărgeluș Iftode, purtător de cuvânt al Comitetului pentru Întrebuințarea Corectă a Regretului în Sport, organizație care își ține ședințele într-un dosar cu șină. Potrivit lui, scuzele au trecut deja printr-o comisie specială. Rezultatul preliminar: deocamdată nu conțin trei niveluri de subsol.
“Am verificat: „scuze” există și fără abonament premium.”
Comisia a scos între timp și o morală pentru întreaga industrie. Unele lucruri se vând. Altele se transferă, iar câteva se retrag discret în momentul în care cineva anunță public că regretă, de preferat înainte de prânz. Într-un seminar improvizat, un consultant imaginar în ambalarea fotbalului a explicat că drepturile ar fi putut fi împachetate frumos, cu fundă, ca un cadou de familie. Doar că familia ar fi fost o firmă de investiții, iar cadoul venea cu 48 de anexe.
Seminarul a prins repede și pe la cluburi, unde oamenii exersează deja răspunsuri pentru situații asemănătoare. Un administrator de stadion a spus că, dacă primește o scrisoare prin care i se cere să-și ceară scuze pentru intenția de a muta casieria într-un fond privat, răspunde simplu: “Îmi pare rău că v-ați prins înainte să terminăm formularul”. Un alt oficial, anonim și probabil inventat de departamentul de arhivă, a mers mai departe și a propus ca fiecare contract să aibă rubrică separată pentru remușcare.
Suporterii, în schimb, nu se grăbesc. Un grup de fani a anunțat că acceptă scuzele numai după ce trec prin verificarea VAR, cu reluări din trei unghiuri și zoom pe sprâncene. Cer și o analiză audio a pauzei dintre “îmi” și “pare”. Până la verdict, recomandarea rămâne aceeași de ani de zile: păstrați bonul fiscal pentru orice competiție la care ați cumpărat deja emoții.
Verdictul VAR ar lămuri, teoretic, și întrebarea cu care a rămas fotbalul: dacă o organizație își cere scuze pentru planul de a vinde niște drepturi, înseamnă că drepturile au scăpat sau doar că regretul a intrat în negocieri? La masa de duminică, vecinii de bloc au hotărât că răspunsul se transmite în scris, în trei exemplare. Unul rămâne la primărie, pentru situații de urgență lexicală.