Anvelopele de iarnă capătă conștiință și intră în depresie aflând că iernile devin blânde
Sute de mii de cauciucuri uitate pe balcoane s-au rostogolit în stradă, cerând asistență psihologică de la vulcanizări din cauza lipsei acute de zăpadă.
BUCUREȘTI. Meteorologii de la Administrația Națională de Meteorologie au anunțat că iernile din România devin tot mai blânde, fără ninsori de durată. Șoferii au răsuflat ușurați: gata cu schimbatul anvelopelor, gata cu cozile de la vulcanizare. Doar că victoria a ținut puțin. Zeci de milioane de cauciucuri de iarnă, uitate prin balcoane și garaje, au căpătat brusc conștiință de sine și au intrat într-o depresie colectivă, odată cu vestea că nu vor mai atinge zăpada niciodată.
Primele semne au apărut la începutul lunii, când locatarii din blocuri au început să audă suspine înfundate dinspre debarale. Fără nicio perspectivă de a mai aluneca pe gheața de pe Valea Prahovei, anvelopele s-au apucat să se rostogolească singure în sufragerie, unde se uită la documentare despre Antarctica. Unele au descoperit filozofia existențialistă. Se întreabă cu voce tare, cu un accent ușor cauciucat, la ce mai folosește un profil adânc într-o lume de asfalt uscat.
“E o tragedie absolută să fii proiectat pentru aderență la minus zece grade și să sfârșești ca banal suport pentru ghivecele cu mușcate ale soacrei”, a declarat un cauciuc stânga-față cu profil asimetric, care s-a prezentat sub numele de Pompiliu. Pompiliu a fondat între timp Sindicatul Anvelopelor Melancolice, organizație care militează pentru dreptul la o uzură demnă. Sindicatul cere autorităților să instaleze tunuri de zăpadă în parcările supermarketurilor. Strict ca membrii să-și mai poată aminti cum se simte un derapaj controlat, se precizează în lista de revendicări.
“„Este o tragedie să fii proiectat pentru minus zece grade și să ajungi suport de mușcate.”
Între timp, activitatea din atelierele auto s-a blocat de tot. Ridicate pe cric, anvelopele se dezumflă voluntar și lăcrimează lichid de frână, iar de montat refuză să se monteze chiar și în zilele cu brumă matinală. Pe ușile vulcanizărilor a apărut un manifest. Scrie acolo că a călca pe un carosabil fără polei e o jignire adusă demnității lor profesionale.
Sandu Cric, purtătorul de cuvânt al Federației Vulcanizărilor Empatice, spune că mecanicii urmează acum cursuri de prim ajutor psihologic. “Înainte foloseam levierul. Acum îi citim fiecărui cauciuc poezii simboliste înainte să-l atingem”, a povestit el, vizibil epuizat. “Săptămâna trecută, un set de anvelope premium a fugit din atelier și s-a rostogolit până în parcul central, să privească rațele. Trei ore de negocieri ne-a luat să le convingem că viața mai are un sens.”
Unele anvelope nu mai așteaptă nimic de la stat și și-au depus deja CV-urile prin corporații. Speră la un post de scaun ergonomic pentru corporatiștii stresați, pe motiv că structura lor absoarbe perfect tensiunea ședințelor. Altele au cerut primăriilor să fie transformate voluntar în leagăne pentru copii. Cu o singură condiție: colinde triste, în surdină, difuzate permanent.
Experții avertizează că fenomenul nu se oprește la roți. Racletele de parbriz dau deja semne de agitație nocturnă. Zgârie mesaje de adio pe parbrizele prăfuite și cer cu disperare să fie trimise prin poștă în țările scandinave, cât mai au o rațiune de a exista în acest climat absurd.