O coadă la un ghișeu din Bulgăreștii de Sus a generat propriul câmp gravitațional
Fizicienii avertizează că masa de cetățeni adunați la Biroul de Avize a început să atragă porumbei și dosare cu șină pe o orbită stabilă.
BULGĂREȘTII DE SUS. Coada formată marți dimineață la ghișeul unic pentru preluarea formularelor tipizate a atins o densitate atât de mare încât a început să-și genereze propriul câmp gravitațional, au confirmat cercetătorii locali. Totul a pornit de la vreo patruzeci de oameni veniți să depună o copie legalizată după un timbru fiscal. Acum nimeni nu mai poate părăsi rândul. Trei dintre ei și-au dat seama între timp că au venit la adresa greșită, dar asta nu mai schimbă nimic. Rămân.
Primele semne au apărut în jurul orei zece, când covrigul cu susan scăpat din mâna domnului Petruț Măgură a refuzat să cadă pe podea și s-a așezat pe o orbită eliptică stabilă în jurul pensionarului din fața lui. Apoi au început să se ridice și obiectele mărunte. Două pixuri cu pastă albastră pluteau la nivelul pieptului, împreună cu o chitanță mototolită. Ochelarii de citit ai unei doamne de pe la mijlocul coloanei au intrat și ei în derivă circulară, iar doamna i-a urmărit din priviri fără să schițeze vreun gest.
“Ne aflăm în fața unei stări noi a materiei, botezată provizoriu inerție birocratică condensată”, a explicat dr. Viorica Ipoteză, cercetător principal la Catedra Zonală de Măsurători Lente. “Când o sută de oameni refuză patru zile la rând să facă un pas înapoi, de frică să nu-și piardă rândul, masa lor combinată trece de pragul de stabilitate newtoniană. Curbura spațiului din jurul ghișeului e acum așa de accentuată încât nici lumina neonului din tavan nu mai ajunge la doamna funcționară fără să fie deviată spre stânga.”
“Nici măcar lumina de la neonul din tavan nu mai ajunge la ghișeu fără să fie deviată.”
Cei prinși în câmpul de atracție privesc situația cu resemnarea omului obișnuit cu procedurile. Severian Ciupercă stă pe poziția șaisprezece de la răsăritul soarelui. Spune că forța de atracție îi ține dosarul cu șină lipit strâns de piept, așa că măcar nu mai trebuie să-l țină cu amândouă mâinile. Singura neplăcere serioasă raportată până acum: un porumbel rătăcit, capturat de gravitația cozii, orbitează lent în jurul căciulii lui de astrahan de mai bine de cinci ore.
Primăria a refuzat să trimită echipaje de descarcerare, invocând legile fundamentale ale fizicii și un regulament de ordine interioară din anul o mie nouă sute nouăzeci și doi. Spiridon Capră, referent superior de staționare, a atras atenția că extragerea forțată a unui cetățean din coloană ar putea declanșa o decomprimare bruscă a masei birocratice. Formularele neștampilate s-ar împrăștia pe o rază de trei kilometri. Și nimeni nu are chef să le strângă.
Între timp, holul instituției și-a dezvoltat propriul sistem meteorologic. De la densitatea umană și căldura caloriferelor, deasupra primei jumătăți a rândului s-a format un nor de condens din vapori de ceai și pulbere fină de tuș de ștampilă. La prânz, din el a căzut o ploaie scurtă și măruntă peste adeverințele medicale ale celor de pe locurile fruntașe. Oamenii și-au acoperit dosarele cu palma și au așteptat să treacă.
Cercetătorii estimează că fenomenul se va disipa de la sine vineri după-amiază, când funcționara de serviciu coboară oblonul metalic pentru pauza săptămânală de aerisire a dosarelor. Până atunci, locuitorilor li se recomandă insistent să nu se apropie la mai puțin de zece metri de coadă cu chei sau monede în buzunar. Și mai ales să nu se apropie cu intenția nesăbuită de a întreba doar dacă se mai dau numere de ordine.