Aerul dintr-un birou s-a transformat în gelatină din cauza termenilor corporatiști
Angajații din Cucuieții din Deal înoată sincron până la imprimantă, după ce cuvinte precum „sinergie” au solidificat complet spațiul de lucru.
CUCUIEȚII DIN DEAL, Fizicienii de la Institutul Regional de Nimic au confirmat astăzi un fenomen meteorologic de interior fără precedent. Aerul din birourile unei firme locale s-a solidificat. Tot. Un cub compact de gelatină cu aromă de cafea stătută, de la mochetă până la tavan. Cauza, spun cercetătorii, este o acumulare critică de termeni corporatiști reciclați, peste care s-au depus zâmbetele pasiv-agresive schimbate pe hol. Fenomenul a fost descris pe larg într-o revistă de științe aplicate, care lămurește în sfârșit de ce angajații de la etajul doi se deplasează acum exclusiv prin mișcări elaborate de înot sincron.
Măsurătorile s-au făcut cu un barometru pentru limbaj de lemn. Concentrația cuvintelor “sinergie” și “aliniere proactivă” depășise deja limita naturală a azotului atmosferic, iar “agil” trecuse de pragul de alertă încă de marțea trecută. Dr. Eusebiu Piftie, șeful departamentului de Termodinamică și Dosare cu Șină, a explicat la o conferință improvizată că presiunea generată de sintagma “să facem un apel rapid” a forțat moleculele de oxigen să se lege covalent de praful din mochetă. Așa a rezultat masa translucidă și tremurătoare care umple acum tot spațiul de birouri.
Angajații prinși înăuntru s-au adaptat repede la noul mediu vâscos. Contabilii și-au pus labe de scafandru și ochelari de înot trași peste ochelarii de vedere și raportează, culmea, o creștere a productivității. Gelatina corporatistă izolează fonic țăcănitul tastaturilor mecanice. Și suspinele. Un raport de ergonomie arată că drumul până la imprimantă durează în prezent patruzeci de minute de vâslit susținut prin substanța densă, interval pe care conducerea îl consideră numai bun pentru a-ți regândi cariera.
“Legile fizicii clasice își dau demisia la zi.”
“La peste trei sute de expresii de tipul ‘focus pe livrabile’ pe metru cub, legile fizicii clasice își dau demisia cu preaviz la zi,” a declarat cu amărăciune Margareta Capsator, purtătoarea de cuvânt a echipamentelor de birou. Ea plutește la un metru deasupra podelei, captivă într-o suspensie perfectă. Consistența, precizează ea, e cam ca a piftiei uitate pe masă după o duminică lungă. Doar culoarea diferă, un albastru artificial venit de la monitoarele care rulează în continuare prezentări interminabile.
Automatul de cafea ridică o problemă separată. Încapsulat în matricea gelatinoasă, aparatul a început să emită o radiație decofeinizată care transformă agrafele de birou în organisme unicelulare primitive. Creaturile migrează lent spre sala de ședințe, atrase de câmpul magnetic al unui flipchart rămas acolo de la un workshop de joia trecută. Biologii din zonă sunt încântați. Noua formă de viață se hrănește exclusiv cu post-it-uri uscate, ceea ce rezolvă măcar parțial problema arhivării.
Autoritățile locale au fost chemate și au complicat lucrurile. Au încercat să dizolve cubul cu un tun de apă caldă și cu un teanc de formulare tipizate, iar substanța a reacționat defensiv la birocrație. A înghițit pe loc două ștampile oficiale și un inspector de la protecția muncii. În prezent, singura metodă legală de extragere a unui angajat din perimetru este o linguriță uriașă din inox, manevrată cu macaraua. Operațiunea cere aprobare în triplu exemplar. Documentele se introduc printr-o fantă specială.
Conducerea companiei a declarat starea de agregare a biroului “noul normal strategic” și a refuzat categoric să deconteze echipamentele de scufundare. Cercetătorii monitorizează situația din parcare. Avertismentul lor e simplu: dacă mai folosește cineva expresia “să gândim în afara cutiei”, masa de gelatină ar putea evolua. Ar putea căpăta conștiință proprie. S-ar putea înscrie într-un sindicat. Sau, în varianta cea mai sumbră, ar putea organiza un teambuilding obligatoriu cu karaoke.