Cei 3 centimetri de apă de la Cernavodă s-au sindicalizat și cer spor de stres
Stratul critic care desparte centrala nucleară de oprire refuză să lucreze, cerând bonuri de masă și o vacanță sub formă de vapori.
CERNAVODĂ, Nivelul Dunării a coborât până la trei centimetri peste limita de la care pompele de răcire ale centralei nucleare mai pot trage apă. Trei centimetri. Atât. Pentru a evita un dezastru energetic, autoritățile au decis să suplimenteze debitul evacuat din acumularea Iezer, iar planul părea rezonabil până marți după-amiază, când stratul critic de apă a dobândit personalitate juridică și a depus cerere oficială de audiență la conducerea tehnică a centralei.
Reprezentanții noului strat suveran susțin că ei duc tot greul energetic al țării și că nu li se pare normal să muncească fără pauză și fără spor de stres. “Suntem trei centimetri de lichid absolut indispensabil și ne cunoaștem valoarea pe piață”, a declarat Ticăluș Picătură, purtătorul de cuvânt al apei din zona pompelor de răcire, printr-un megafon minuscul instalat pe o frunză de salcie. A ținut să adauge că apa care urmează să vină din Iezer e necalificată. N-a răcit în viața ei un reactor de asemenea anvergură și, citat exact, “se vede”.
Conducerea a trimis pe mal un comitet de negociere dotat cu formulare tipizate și dosare cu șină. Ștampilele au sosit separat, cu a doua mașină. Discuțiile s-au blocat repede la capitolul beneficii, pentru că apa cere abonament gratuit la o clinică privată de filtrare plus o vacanță anuală sub formă de vapori, de preferință în straturile superioare ale atmosferei. Și încă ceva: sindicatul lichid insistă ca apa uzată termic să fie trimisă înapoi în natură doar cu o scrisoare de recomandare semnată personal de director.
“Suntem trei centimetri de lichid absolut indispensabil și ne cunoaștem valoarea pe piață.”
Cât despre apa proaspătă din Iezer, aceasta a ajuns între timp în regiune. Dar refuză categoric să se amestece cu restul Dunării. Martorii oculari spun că volumul suplimentar staționează mândru pe malul drept și explică oricui vrea să asculte că provine dintr-un lac liniștit de munte, deci nu are de gând să se asocieze cu un fluviu care a tranzitat atâtea țări străine. Valurile din Iezer au depus deja o petiție prin care cer să fie transportate cu cisterne de lux direct în reactoare, fără să atingă vreodată noroiul autohton.
Negocierile cu ambele tabere merg prost, confirmă specialiștii. “Situația e fără precedent în istoria hidrologiei și a resurselor umane”, a explicat Romiță Dosar, specialist în psihologia fluidelor la departamentul de urgențe birocratice abstracte. “Apa veche e obosită și vrea drepturi sindicale clare. Apa nouă suferă de iluzii grave de grandoare. Am încercat să le calmăm turnând ceai de mușețel în bazinele de colectare, numai că Dunărea a luat gestul drept jignire profundă și a scuipat tot ceaiul înapoi, pe pantofii inginerilor noștri.”
Până se calmează spiritele, marja lipsă de trei centimetri trebuie acoperită cumva, natural și fără conflicte de muncă. Așa că angajații centralei au fost rugați să plângă direct în bazinele de captare. Pe ponton funcționează de joi un cor de funcționari triști care citesc cu voce tare poezii melancolice, decizii de impunere de la ANAF și fluturași de salariu, pentru o secreție lacrimală cât mai abundentă. Randamentul e bun. Din păcate, lacrimile nu respectă standardele de puritate izotopică, iar apa sindicalizată amenință cu greva generală dacă e pusă să lucreze cot la cot cu fluide corporale nemembrificate.
Deocamdată, cei trei centimetri și-au instalat un cort de protest la suprafața fluviului, fix deasupra pompelor, și refuză să fie aspirați în conducte. Mesajul lor e simplu. Dacă revendicările nu se soluționează favorabil până vineri la prânz, se evaporă voluntar, în semn de protest, iar centrala rămâne să-și răcească turbinele cu promisiuni politice goale și cu vântul care bate oricum prin Dobrogea. Documentele oficiale rămân soluția de rezervă.