Minune climatică: Marea Caspică a secat fix cât să încapă un nou ansamblu rezidențial
O nouă insulă a apărut lângă Kulaly, demonstrând că încălzirea globală este doar un plan de urbanism foarte bine pus la punct pentru a obține teren intravilan.
Dragii mei cititori pasionați de știință și de imobiliare, am vești mari din bazinul caspic. Lângă insula Kulaly a apărut o insulă nouă. Activiștii de mediu plâng, cum le e obiceiul, după câțiva pești confuzi și după niște foci care acum trebuie să meargă pe jos până la apă, dar noi vedem lucrurile cum sunt: nivelul mării a scăzut atât de mult din cauza încălzirii globale, încât natura ne-a dăruit un teren perfect plat. Fără sarcini la cartea funciară. Betonul se poate turna de luni.
Fizică elementară, de altfel. Orice acțiune are o reacțiune egală și de sens contrar: noi am ars combustibili fosili, iar planeta, în infinita ei înțelepciune, a evaporat Marea Caspică să ne facă loc de parcare. Și noi ce facem? Refuzăm miracolul. Cine strigă “criză climatică” n-a lucrat o zi în dezvoltare imobiliară, fiindcă ce se vede aici e un program accelerat de extindere a intravilanului, executat impecabil de un soare care bate fix în creștetul apelor sărate.
Dorel Betonaru, președintele asociației fictive Dezvoltatorii Fără Frontiere, a declarat că insula proaspăt ieșită din ape e perla viitoarei riviere secate. “Am trimis deja băieții cu ruleta să măsoare parcela, că o asemenea ocazie nu se ratează. Construim ansamblul rezidențial Caspian View, unde fiecare garsonieră are vedere directă la nămolul crăpat, aspect rustic. Apă curentă nu avem, dar nici inundații, și nici asociație de proprietari care să te sune duminica”, a precizat el.
“Nu avem apă curentă, dar compensăm prin lipsa totală a inundațiilor.”
Partea geologică e la fel de îmbucurătoare. Evaporarea lasă în urmă un strat gros de sare cristalizată, ideal pentru descurajat buruienile care ar îndrăzni să răsară prin crăpăturile viitorului asfalt. Pământul, s-ar zice, are un mecanism propriu de apărare împotriva umidității excesive. Cercetătorii de la Institutul Inventat pentru Geografie Optimistă au și calculat: dacă ținem ritmul actual al emisiilor de carbon, de anul viitor se va putea merge pe jos de la Baku la Aktau, cu oprire la gheretele de șaorma de pe fundul mării.
Fauna, între timp, se adaptează exemplar. Focile caspice au început să se intereseze de credite ipotecare, după ce au constatat că e mult mai rentabil să subînchiriezi un petic de praf decât să înoți toată ziua după un pește iluzoriu. Profesorul Gicu Termometru, om care studiază bălțile de pe vremea când erau mări, vorbește despre o reconversie profesională spectaculoasă a întregului ecosistem. Patronatele s-au arătat încântate.
“Peștii rămași pe uscat au două opțiuni clare: ori își dezvoltă picioare până marțea viitoare, ori se transformă în pește sărat pentru export. E selecție naturală, doar că accelerată de nevoile pieței libere”, a explicat savantul nostru fictiv. Nici autoritățile dintr-o primărie neprecizată n-au stat degeaba: se caută deja o metodă de a trimite agenții ANAF pe noua insulă, ca să impoziteze peisajul selenar și să ceară aviz de funcționare pentru fiecare scoică uscată găsită pe plajă.
Așa că priviți, vă rog, partea plină a paharului. Paharul a fost golit în prealabil direct în Marea Caspică, evident. Fiecare metru de apă care dispare e un metru de pământ pe care încape un grătar și o boxă cu manele, plus, dacă mai rămâne loc, o umbrelă de soare. Eu vă las acum, dragi cititori. Mă duc să pornesc aerul condiționat pe cald, cu geamurile larg deschise, fiindcă natura mai are de evaporat niște apă și nu se cade s-o lase omul singură la greu. Poate prind și o reducere la un lot cu vedere la fosta mare.