Un an pe Marte, ca să afle dacă salata falsă are gust de luni
Patru voluntari au petrecut 365 de zile într-un habitat marțian simulat, unde cea mai grea probă pare să fie agricultura de carton.
HOUSTON, De Dr. Viorica Ipoteză. Patru voluntari din misiunea CHAPEA a NASA se apropie de finalul celor 378 de zile petrecute în izolare, într-un habitat din Houston care simulează viața pe Marte. După 365 de zile, concluzia e deja limpede. Omul poate supraviețui departe de lumea exterioară, cu condiția ca lumea exterioară să fie înlocuită cu o ladă de nisip și un calendar pe care nimeni nu mai are voie să-l întoarcă. Mai sunt și câteva plante, pentru moral.
Pe hârtie, experimentul urmărește condițiile unei misiuni marțiene de lungă durată: spațiu restrâns, resurse limitate. Plus activități controlate, pentru că cineva trebuie să controleze și activitățile. În varianta românească a problemei, întrebarea științifică devine mai simplă. Poate un adult să mănânce culturi crescute într-un decor care arată ca un ghiveci uitat pe balcon, fără să întrebe măcar o dată dacă nu există, undeva, și o shaorma liofilizată?
Întrebarea cu shaorma rămâne, deocamdată, deschisă. La început, cei patru au intrat în habitat cu disciplina unor oameni care pleacă într-o expediție istorică. După un an au ajuns la nivelul de organizare al unei familii înainte de masa de duminică, în care fiecare știe exact unde este pâinea, dar nimeni nu recunoaște cine a mutat-o. Singura diferență e că pe Marte nu există vecin de bloc care să bată în țeavă când e gata supa.
“Cartoful are o stabilitate emoțională remarcabilă.”
Și pentru că armonia nu se lasă la voia întâmplării, un Comitet pentru Armonia Habitatelor Izolate a trimis în încăpere un cartof de plastic, ca probă de rezistență psihologică și de toleranță la conversații repetate. Cartoful nu a răspuns la nicio întrebare. Nici porție suplimentară n-a cerut, iar despre temperatura din habitat nu a avut absolut nimic de comentat, ceea ce l-a transformat rapid în cel mai apreciat membru al echipajului. “Are o stabilitate emoțională remarcabilă pentru un tubercul fără emoții”, a declarat Mărgeluș Popândău, inspector-șef pentru Legume Spațiale și Obiecte Nemulțumite.
Stabilitatea cartofului nu s-a transmis, din păcate, și recoltelor. Cea mai sensibilă etapă a fost, potrivit observatorilor inventați ai proiectului, gestionarea culturilor care arată suficient de verde cât să inspire speranță, dar și suficient de suspect cât să fie prezentate la ANAF drept investiție agricolă. Un manual imaginar recomandă ca voluntarii să nu-și boteze plantele după rude. Nici după foști colegi sau după animalul de companie rămas acasă, de altfel, pentru că despărțirea de o cultură de ridichi poate deveni inutil de personală.
Între timp, dincolo de pereții habitatului, Pământul a mers înainte. A continuat să producă zgomote și facturi, plus oameni care spun “hai să ieșim doar puțin”. Înăuntru, echipajul a lucrat mai departe după programul experimentului, în spațiul construit să simuleze drumul spre Marte. Așa că, în timp ce omenirea privește spre alte planete, voluntarii privesc spre o roșie experimentală și încearcă să-și amintească dacă au udat-o ei sau responsabilitatea colectivă.
Roșia nu a depus plângere. Experimentul se încheie după 378 de zile, conform planului real al misiunii, și rămâne de văzut dacă participanții vor ieși cu date utile pentru viitoarele misiuni sau cu o nevoie urgentă de a sta singuri într-o cameră mai mare. Comitetul pentru Armonia Habitatelor Izolate a anunțat deja următoarea probă: patru oameni și o singură telecomandă, fără dreptul de a inventa o planetă nouă.