Comitetul descoperă că reactoarele nucleare preferă apa, nu limonada
După aprobarea soluțiilor pentru alimentarea cu apă la Cernavodă, birocrația a cerut și un pahar pentru fiecare reactor.

CERNAVODĂ, Comitetul interministerial Bala a aprobat raportul final cu măsuri pe termen scurt, mediu și lung pentru asigurarea apei de răcire a reactoarelor de la Cernavodă și pentru îmbunătățirea navigației pe Dunăre. Atât. Până aici totul e real și perfect rezonabil, iar tocmai asta a stârnit o ușoară neliniște printre dosarele aflate în așteptare, care nu mai văzuseră așa ceva de mult.
Partea serioasă s-a terminat repede. Imediat după, un document anonim, găsit într-un biblioraft cu eticheta “de citit când fierbe ceva”, a adăugat o concluzie suplimentară: pe lângă faptul că le e utilă, apa rămâne singurul lichid pe care reactoarele îl acceptă fără să depună contestație. Propunerea a plecat mai departe, către Biroul pentru Umezirea Tehnică a Obiectelor Foarte Importante.
Biroul a trimis-o la fața locului pe Iolanda Pufuleț, inspectoare-șefă pentru hidratarea instalațiilor cu personalitate. Ea a verificat un reactor cu cele trei întrebări standard din fișă. “Aveți sete, vă simțiți fierbinte și ați încercat cumva să cereți apă printr-un formular?” a întrebat inspectoarea, potrivit unui stenograf imaginar care lucra, din lipsă de spațiu, într-o cană de cafea.
“Apa nu mai acceptă să fie tratată ca simplă resursă.”
Răspunsul reactorului nu apare nicăieri, fiindcă aparatura nu are rubrică pentru politețe nucleară. Un termometru de serviciu a clipit totuși de două ori. Comisia a interpretat gestul ca “da, dar să fie apă rece și să nu vină prin CFR”. Pe baza acestei comunicări s-a stabilit că fiecare instalație are dreptul la o pauză de răcorire și la o umbrelă administrativă.
Pentru Dunăre, autoritățile imaginare au pregătit altceva: indicatoare plutitoare cu mesaje motivaționale. Primul va spune “Țineți dreapta, nu vă panicați”. Al doilea, amplasat lângă un banc de nisip, anunță sec “Aici începe procedura de consultare a peștilor”. Peștii nu au putut fi contactați, pentru că nu și-au depus încă cererea de semnătură electronică.
Între timp, apa însăși a ieșit la înaintare cu revendicări profesionale. Prin vocea lui Cristinel Gâlgâitu, purtător de cuvânt al Sindicatului Lichidelor Curgătoare, ea cere să nu mai fie trecută în documente drept “resursă”, ci drept “colegă de răcire”. Pe listă mai figurează pauzele de evaporare și o primă de turbulență. Spre finalul documentului apare și un abonament gratuit la Dunăre.
Primăria imaginară din zonă pregătește, la rândul ei, o masă de duminică pentru toate elementele implicate. Meniul e deja bătut în cuie: sarmale pentru conducte, pâine pentru barje, iar pentru reactor un bol mare, lăsat la răcit. Invitațiile s-au tipărit în patru exemplare, dintre care unul trebuie ștampilat de ANAF, unul de CFR, iar al patrulea se lasă la maturat până capătă singur număr de înregistrare.
Până la ședința următoare, concluzia a cerut un raport întreg și mai multe niveluri de aprobare. Probabil și un pix pierdut pe traseu. Dar rămâne simplă: reactoarele nucleare au nevoie de apă pentru răcire. Restul, cu sindicat cu tot și cu termometrul ofensat, aparține redacției noastre și unei lumi în care orice găleată poate ajunge instituție publică.