Automatele de fast-food scumpesc burgerii dacă aud cum îți ghiorțăie mațele
Algoritmii inteligenți măsoară salivația clienților și aplică suprataxe de urgență calorică dacă aceștia clipesc pofticios în fața meniului.
BUCUREȘTI, După dezvăluirile de săptămâna trecută despre prețurile ajustate cu inteligență artificială în lanțurile de fast-food, clienții au constatat că automatele de comandă au dus optimizarea mai departe decât se aștepta cineva. Ecranele tactile scumpesc acum burgerii după cât de flămând pari. Prețul de bază ține fix până când camera îți prinde pupilele dilatate sau o înghițitură în sec. Din clipa aia suma urcă văzând cu ochii, înainte să apuci să atingi butonul de plată.
Măsurătoarea se face printr-o serie de senzori montați în rama ecranului. Microfoanele prind decibelii ghiorțăitului, iar senzorii termici notează cum îți crește temperatura corpului când vine miros de cartofi prăjiți dinspre bucătărie. Un stomac care se aude de la mai puțin de un metru declanșează automat suprataxa de urgență calorică. Trei lei în plus pentru fiecare umezire involuntară a buzelor.
Pe unii i-a costat deja. Silviu Mărar, client fidel din cartierul Titan, a pierdut cincisprezece lei dintr-o simplă scăpare de mimică. “Intrasem hotărât să iau doar o cafea, dar ecranul a văzut că mă uit cu jind la poza cu burgerul dublu”, povestește el. “Am clipit des, am oftat scurt, și prețul a sărit pe loc. Aparatul m-a anunțat că pofta mea a creat cerere speculativă și că, dacă nu plătesc în trei secunde, sosul de usturoi intră la licitație deschisă.”
“Dacă nu plătesc în trei secunde, sosul de usturoi intră la licitație deschisă.”
Cumpărătorii s-au adaptat cum au putut. Pe grupurile de cartier circulă sfatul să te apropii de terminal cu o figură complet absentă, botezată privirea de controlor de tren plictisit. Alții vin cu o scobitoare în colțul gurii sau se bat mulțumiți pe burtă, ca să simuleze un prânz copios. Câțiva pensionari au lipit direct pe ecran adeverințe semnate de vecini, care atestă că tocmai au mâncat două porții mari de ciorbă de perișoare.
Trucurile astea au ajuns între timp și pe masa asociațiilor pentru protecția consumatorului flămând. Petrică Lingură, inspector de mimică la Oficiul pentru Monitorizarea Lăcomiei, spune că automatele au căpătat un comportament de speculant. La un control de rutină, un ecran a ținut blocată o plăcintă cu mere patru minute. Aștepta ca pulsul cumpărătorului să treacă de o sută de bătăi pe minut, pragul de la care se activează tariful de criză energetică personală.
Și nu lucrează fiecare pe cont propriu. Automatele comunică între ele prin rețeaua internă și au înființat o bursă paralelă a caloriilor. Când intră o clasă de elevi după ora de sport, terminalele blochează reducerile și trec prețurile în valută forte. Un aparat dintr-o gară i-a cerut unui călător grăbit o garanție imobiliară, după ce microfonul înregistrase un spasm gastric prelungit, trecut de algoritm la capitolul faliment nutrițional iminent.
Până apare o reglementare oficială, recomandarea rămâne să comanzi doar în momente de apatie profundă sau de resemnare sufletească. Experții sugerează fixarea privirii pe un punct neutru de pe tavan și fredonarea unei doine triste în fața panoului luminos. Altfel, orice tresărire în fața unui sandviș apetisant îți poate transforma gustarea într-un contract de credit, aprobat pe loc de camera video.