Noua Dacia Spring cere 18.000 de euro și refuză să fie încărcată fără mileu pe bord
Prezentată la Paris cu dimensiuni mărite, mașina electrică a suferit o criză de mândrie aristocratică și pretinde curent filtrat printr-o cafetieră.
PARIS, Noua generație Dacia Spring a fost dezvelită oficial la Salonul Auto de la Paris, cu dimensiuni mărite și un preț estimat de 18.000 de euro. Partea festivă a ținut cam patruzeci de secunde. Imediat după ridicarea cearșafului de mătase, micul automobil de oraș, înconjurat din toate părțile de bolizi cu caroserii din fibră de carbon, a suferit un acces subit de vanitate mecanică. Și-a văzut prețul pe afiș și gata. A refuzat să mai fie privit ca o soluție modestă de navetă și a cerut demararea procedurilor pentru acordarea statutului de limuzină imperială.
Problemele serioase au început când organizatorii au vrut să conecteze mașina la stația de încărcare din pavilion. Martorii spun că portul de alimentare s-a zăvorât cu un țăcănit disprețuitor, după care pe ecranul central a apărut un mesaj redactat într-o franceză impecabilă, prin care vehiculul anunța că refuză curentul din rețeaua pariziană. La 18.000 de euro, a transmis micul acumulator, nu se mai acceptă volți de rând de la un transformator industrial. Se pretinde exclusiv energie distilată printr-o cafetieră de epocă și adusă printr-un prelungitor de apartament cu trei prize.
“Mașina a intrat într-o criză profundă de statut chiar sub reflectoare”, a explicat Spiridon Pistonel, mediator independent pentru vehicule cu complexe de mândrie. “Până ieri se mulțumea să stea parcată lângă o pubelă. Acum a văzut prețul și a tras concluzia că e bijuterie arhitecturală. Cei câțiva centimetri în plus au convins-o că poate cere autorizație de construire de la primărie, nu o banală carte de identitate. Când un tehnician a încercat să-i regleze oglinda, computerul de bord a declanșat alarma și a cerut intervenția consulatului.”
“„La 18.000 de euro nu mai acceptăm volți de rând fără un prelungitor adus de acasă.”
Negocierile de după-amiază nu au mers mai bine. Încercările de a convinge automobilul să se rotească docil pe podium au eșuat una după alta, iar Jean-Luc Priză, coordonator de cabluri la salonul parizian, a recunoscut că echipa lui a epuizat metodele diplomatice. I s-au oferit mașinii două ore de liniște completă, plus o ștergere preventivă a parbrizului cu lavetă parfumată. Drept răspuns, vehiculul a cerut ca toți vizitatorii să își șteargă pantofii pe un preș la intrarea pe stand și să renunțe definitiv la comentariile despre plasticul dur de pe portiere.
Între timp, componentele interne au început să își ceară și ele drepturile. Celulele bateriei au votat un memoriu prin care refuză să funcționeze dacă șoferul nu poartă costum călcat la dungă. Doamna Rodica Bobină, președinta ad-hoc a bateriei, a semnalat prin claxon că noul prag de preț impune respect și a avertizat că orice tentativă de a transporta saci de cartofi în portbagajul extins se pedepsește cu blocarea geamurilor și cu difuzarea unui menuet la volum maxim.
Spre seară a venit și momentul de diplomație românească. Câțiva specialiști aflați în vizită au așezat cu grijă pe bordul digital un mileu croșetat, plus un brăduț odorizant la oglindă, în speranța că amintirile de acasă vor calma noul model. Gestul a redus vizibil clipitul nervos al farurilor. Dar numai atât. Automobilul a cerut ca mileul să fie declarat monument istoric și a refuzat să coboare ștergătoarele până nu primește garanții scrise că nu va circula niciodată pe centura Capitalei într-o zi ploioasă.
La închiderea primei zile, negocierile erau tot blocate. Organizatorii au montat un cordon de catifea în jurul caroseriei compacte și roagă publicul să vorbească în șoaptă, ca să nu-i deranjeze mașinii încărcarea spirituală. Dacă nici până miercuri nu se rezolvă nimic, salonul ia în calcul ultima soluție: aducerea unui prelungitor veritabil dintr-o bucătărie de bloc din Mioveni, singurul despre care se știe că poate readuce simțul măsurii într-o mașină orbită de gloria pariziană.