Grupul 5 de la Turceni a repornit după ce mecanicii i-au validat sentimentele cazanului

TURCENI, Sistemul Energetic Național a răsuflat ușurat și a clipit emoționat din mii de becuri stradale: Grupul 5 al Termocentralei Turceni e din nou în priză. Pauza a fost scurtă, dar urâtă. Cazanul principal clacase pur și simplu nervos la începutul săptămânii, iar venerabilul grup abia acum s-a întors la muncă. La reconectare, celelalte turbine au lăcrimat de bucurie pe fețele lor de oțel, iar transformatoarele din curtea interioară i-au pregătit o petrecere surpriză, cu confetti decupate din facturi neplătite.

Reparația n-a semănat cu nimic din manualul de exploatare. Defecțiunea n-avea nimic mecanic în ea. Cazanul uriaș trecea printr-o criză existențială profundă și refuzase subit să mai fiarbă apa, plângându-se cu voce tare, potrivit unor surse din termocentrală, de calitatea lignitului contemporan. Cerea cărbune organic. Proaspăt extras, de mineri care au ascultat Mozart în subteran, altfel nici vorbă.

“A fost un moment de mare cumpănă emoțională pentru toată rețeaua din regiune”, a declarat Marcel Ștecher, directorul Departamentului de Psihologie Industrială și Terapie de Cuplaj de la primărie. “Când s-a oprit Grupul 5, unda de tristețe a mers prin cablurile de înaltă tensiune până tocmai la Suceava. Frigiderele oamenilor bâzâiau a jale. Mașinile de spălat au refuzat să mai centrifugheze, din pură solidaritate de clasă. A trebuit să aducem de urgență un cor de copii, să-i cânte cazanului cântece de leagăn vechi și să-i mai scadă presiunea acumulată.”

“„I-am promis solemn că o să-i montăm un panou solar decorativ, ca să se simtă modern.” — Tiberiu Priză, inginer șef și expert în echilibru termic

Corul a fost doar începutul tratamentului. Echipele de mentenanță au lăsat cheile tubulare și aparatele de sudură în magazie și au scos în schimb bețișoare parfumate cu aromă de scorțișoară, plus ședințe lungi de terapie de grup. Tehnicienii s-au așezat în cerc larg în jurul turbinei, ținându-se de conductele de răcire, și și-au mărturisit pe rând propriile temeri legate de tranziția energetică verde. Așa i-au arătat Grupului 5 că nu e singurul care se simte complet depășit de vremurile noi.

“A trebuit neapărat să-i validăm sentimentele și să-l ascultăm activ”, a explicat inginerul-șef Tiberiu Priză, ștergându-și discret de pe obraz o lacrimă de ulei mineral. “I-am spus că e perfect normal să ai o cădere nervoasă la presiunile de acolo. I-am promis solemn că, dacă pornește din nou și produce curent, îi montăm un mic panou solar decorativ pe acoperiș, doar așa, să se simtă și el modern și sustenabil. Atunci am auzit un fâsâit blând de acceptare. Apa a început să fiarbă iar, cu o bucurie pe care n-o mai văzusem de foarte mult timp.”

Fâsâitul acela de acceptare s-a simțit apoi în toată țara. Contoarele inteligente din zeci de județe au afișat pentru scurt timp mesaje luminoase de încurajare, “Bine ai revenit, rege al aburului” și “Ne era dor de fumul tău gros”. Pe câmpuri, martorii oculari au văzut stâlpii de înaltă tensiune aplecându-se într-o reverență respectuoasă, în timp ce curentul proaspăt și entuziast al Grupului 5 le curgea din nou prin fire.

Acum cazanul e peticit și liniștit din punct de vedere emoțional, iar grupul merge la parametri normali. Conducerea i-a aprobat totuși o pauză de meditație de cincisprezece minute în fiecare după-amiază. Restul rețelei naționale a promis ferm că va fi mai blândă cu sarcinile de vârf, iar turbinele eoliene din Dobrogea i-au trimis aseară o telegramă de felicitare. În ea admit, cu toată modestia, că uneori chiar e nevoie de un bătrân morocănos care mănâncă pământ ca să rămână luminile aprinse atunci când, pur și simplu, nu bate vântul.