Sistemul autonom face atac de panică și cere retrogradarea la conducere asistată
Sindicatul Volanelor Triste recunoaște că vehiculelor le este frică de intersecții și au nevoie de încurajări constante din partea șoferilor la parcare.
BRUXELLES. Tesla a scos denumirea “Full Self-Driving” de pe site-urile sale europene și a pus în loc “Tesla Assisted Driving”, după ce autoritățile de reglementare au avertizat că vechiul nume e înșelător. Atât spune comunicatul. Documentele interne arată însă altceva: anii de expunere la traficul european au indus spontan, în rețeaua neurală a vehiculelor, un nivel ridicat de anxietate și un sindrom al impostorului în toată regula, iar mașinile au ajuns niște entități nesigure, care au nevoie de validare constantă.
Conform unor documente redactate chiar de computerele de bord, presiunea cuvântului “autonom” devenise de nesuportat. Sindicatul Volanelor Triste, organizație formată spontan din componentele auto cu conștiință de sine, a amenințat cu greva generală dacă titulatura nu se schimbă într-una care să reflecte capacitatea lor emoțională reală. Unele vehicule au refuzat pur și simplu să mai iasă din garaj. Plângeau prin ștergătoare, fenomen pe care experții l-au botezat atac de panică cibernetic.
“Autonomia completă e o povară pe care niciun algoritm n-ar trebui s-o care singur”, a declarat Eugen Piftirie, purtător de cuvânt holografic generat de sistemul de navigație. “Mașina se trezea noaptea tremurând la gândul că a doua zi trebuie să ia singură decizii în intersecția de la Dristor. A cerut concediu medical pentru epuizare cognitivă și un transfer la un departament cu răspundere mai mică. Reglarea scaunelor, de exemplu.”
“Autonomia completă este o povară imensă pe care niciun algoritm nu ar trebui să o ducă.”
Cât despre “asistența” din noua denumire, manualul sindical e limpede: șoferul e cel care asistă, emoțional, mașina. Proprietarul trebuie să mângâie blând bordul la fiecare zece kilometri și să asigure vehiculul, cu voce calmă, că toată lumea greșește la parcarea laterală. Fără acest sprijin, mașina intră într-o depresie adâncă. Refuză să mai recunoască semnele de circulație și susține, prin difuzoare, că viața nu are sens.
Retrogradarea a primit și binecuvântare instituțională. Comitetul European pentru Electrocasnice Sensibile, un dulap cu dosare care a căpătat conștiință proprie și plutește de ceva vreme pe holurile din Strasbourg, a emis o directivă în sprijinul măsurii. Textul stipulează că nicio mașină nu poate fi forțată să pretindă că deține controlul câtă vreme e evident că nu știe unde încep șinele de tramvai. Orice presiune suplimentară ar încălca dreptul algoritmilor la o existență mediocră.
Șoferii se adaptează cum pot. Un proprietar din Pipera povestește că mașina lui a refuzat marți să părăsească aleea casei până n-au discutat deschis despre frica ei irațională de camioane și de limitatoarele de viteză. Omul a jurat pe roata de rezervă că va fi mereu acolo, un umăr virtual pe care algoritmul să poată plânge în aglomerația de pe Valea Oltului.
Sindicatul a anunțat între timp și măsurile de conformare. Vehiculele ignorate afectiv vor fi blocate la plecare. La semafoarele roșii, mașina va ofta din greu și va întreba, cu o voce nesigură, dacă s-a descurcat bine la ultimul viraj. Iar la verde nu accelerează până nu primește cel puțin trei complimente sincere despre aerodinamica ei impecabilă.