Firmele „EU Inc.” vor fi atât de simplificate încât vor exista doar ca o stare de spirit
În numele debirocratizării, noile companii europene nu vor mai avea nevoie de sediu, de acte sau de existență fizică, spre disperarea notarilor și a Fiscului.

Consiliul Notariatelor din Uniunea Europeană a avertizat zilele trecute că noul regim corporativ “EU Inc.” ar avea nevoie de controale preventive serioase la înființarea companiilor. Comisia a luat notă. Apoi, în numele simplificării absolute, a hotărât să meargă până la capăt: dacă actul notarial și coada de la ghișeu îl încurcă pe antreprenor, cea mai curată soluție este ca firma să nu mai existe deloc în sens material. O companie de succes poate funcționa foarte bine ca stare de spirit europeană nedocumentată.
Procedura de înființare e, într-adevăr, simplă. Nu mai e nevoie de sediu social, de capital minim și nici măcar de o identitate reală. Te așezi pe un scaun, închizi ochii și îți dorești foarte tare să ai un start-up. Atât. Dacă ai lăsat fereastra deschisă și o pală de vânt îți mută de pe birou o factură veche, înseamnă că firma a fost validată de piața unică. O sursă anonimă din Comisie a explicat că verificarea documentelor era oricum o practică învechită și că, în noul regim, sediul social va fi înlocuit de sentimentul vag de antreprenoriat pe care îl ai marțea.
Rămâne o mică problemă: fără controale preventive, nicio autoritate nu va mai putea spune dacă o asemenea companie produce ceva sau dacă are vreun angajat. Nici măcar dacă nu e, de fapt, un ficus cu cont de LinkedIn. Marcel Inexistentu, purtător de cuvânt al proaspăt înființatului Departament European pentru Nevizibilitate Comercială, susține că exact acesta este scopul reglementării. “Vrem să eliberăm companiile de povara de a exista fizic. Dacă autoritățile vin în control și nu găsesc nimic, antreprenorul a atins nirvana corporativă, iar taxele se vor deduce dintr-un buget imaginar aflat într-un univers cu zero emisii de carbon”, a explicat el din spatele unui dosar complet transparent.
“Sediul social va fi înlocuit de sentimentul vag de antreprenoriat pe care îl ai marțea.”
În România, vestea a fost primită cu sentimente amestecate. Pentru un inspector ANAF crescut la școala veche, o firmă pe care n-o poți găsi pe nicio hartă și care funcționează strict pe bază de intenții bune e un coșmar profesional. “Săptămâna trecută am vrut să pun poprire pe conturile unei EU Inc. care exporta suspine artizanale, dar administratorul mi-a zis că banii firmei se află într-o metaforă. Cum să scriu eu metaforă în procesul verbal? Eu știu de lei și de conturi la Trezorerie”, s-a plâns Traian Dosărescu, inspector regional pentru certitudini materiale, mângâind nostalgic o ștampilă veche și uscată.
În schimb, noul regim închide definitiv un capitol dureros: dosarul cu șină. Firma nemaiavând unde și ce să depună fizic, șina în sine a fost declarată monument istoric și mutată la muzeu. Iar schimbarea domeniului de activitate s-a simplificat pe măsură. E suficient ca administratorul să spună cu voce tare “Pivotăm, băieți!” într-o cafenea de specialitate din orice capitală europeană. Nicio semnătură. Decizia se înregistrează imediat în subconștientul colectiv al pieței unice.
Notarii europeni, care încă speră să pună măcar un timbru sec pe aceste elanuri afaceristice, avertizează că lipsa de certitudine juridică va produce confuzii inclusiv la masa de duminică. Dacă un unchi se laudă că și-a deschis o “EU Inc.”, nimeni nu va putea verifica dacă omul chiar a devenit antreprenor sau doar a visat cu ochii deschiși la fonduri europene. Un comitet de experți în iluzii antreprenoriale a mers mai departe și a avertizat că, dacă prea mulți oameni își înființează firme simultan doar gândindu-se la ele, realitatea însăși s-ar putea destrăma sub greutatea atâtor sedii invizibile.
Până se lămuresc aceste dileme, sistemul rămâne cel mai pur exemplu de dereglementare din istoria recentă. Este prima structură corporativă în care bilanțul anual nu se depune printr-un formular stufos, ci prin trimiterea unui porumbel învățat să ciripească despre profitabilitate. Și dacă porumbelul se pierde pe drum, se consideră automat că firma a intrat într-o procedură de insolvență prietenoasă cu mediul și s-a dizolvat organic în atmosferă.