Răspunsul UE la AI-ul american: un cadru de conformitate care a căpătat conștiință
Documentul masiv a început să genereze spontan anexe și comunică prin note de subsol, amenințând să oprească complet orice inovație.
Americanii au mai scos un model de inteligență artificială. Miliarde de dolari, plus un sistem care scrie sonete și codează în același timp. Noi, aici în Europa, am răspuns cum știm: Comisia Europeană a dezvelit “Cadrul Integrat pentru Monitorizarea și Avizarea Cadrului Precedent”, un document atât de voluminos încât a trebuit cazat într-un fost hangar de zepeline de la marginea Bruxelles-ului. Nu încăpea în nicio clădire instituțională. S-a verificat.
Am fost să-l văd ieri dimineață. Patru sute de mii de pagini, hârtie reciclată, tipărite față-verso ca să se economisească ceva, nu se știe exact ce. Documentul fusese redactat ca să țină în frâu sectorul tehnologic. Numai că, sub greutatea propriilor articole, a început să dezvolte o formă primitivă de conștiință. Cerneala pulsează. Paginile se întorc singure și caută metode noi de a interzice lucruri care nu s-au inventat încă.
Marcel Dosar, subsecretarul pentru Greutatea și Densitatea Hârtiei, spune că primele semne de viață au apărut marțea trecută. Un stagiar de la juridic s-a rătăcit pe la pagina optzeci și patru de mii, în anexa despre prăjitoarele de pâine inteligente, și documentul l-a absorbit. Stagiarul e teafăr, ne asigură oficialii. Comunică exclusiv prin note de subsol perfect formatate, pe care le strecoară pe sub coperta principală atunci când i se face foame.
“Dacă asculți cu atenție, poți să îl auzi cum respiră.”
“America o avea ea algoritmi care pictează ca Van Gogh, dar noi avem un text legislativ care își generează singur anexe”, mi-a explicat Dosar în timp ce hrănea masa palpitantă de birocrație cu un braț proaspăt de evaluări de impact. “Dacă asculți cu atenție, îl auzi cum respiră. Mă rog, respiră e mult spus. Foșnește amenințător ori de câte ori cineva de pe hol pronunță cuvintele inovație sau startup.”
Ca cetățenii să se poată descurca totuși cu monstrul de celuloză, Comisia a publicat în paralel și o notă de orientare. Nouă sute de pagini, versiunea scurtă. Nota a identificat imediat cadrul principal drept entitate neconformă și i-a emis trei somații oficiale de evacuare. De atunci, cele două documente poartă un război birocratic lent, bombardându-se reciproc cu referințe încrucișate până va ceda unul dintre ele nervos.
Practic ne-am făcut propria inteligență artificială. Una analogică, antrenată pe clauze de confidențialitate și directive, care funcționează pe bază de anxietate de antreprenor european, resursă regenerabilă. Sistemul a și calculat deja ceva: singura cale de conformare deplină cu reglementările în vigoare este ca întregul continent să înceteze orice activitate comercială până în anul 2050.
Pe partea de aplicare, strategia împotriva giganților tech e una fizică. Cine lansează o aplicație nouă primește pe servere o copie a cadrului de reglementare, în cădere liberă. Patru tone. Protecția datelor devine astfel garantată, pentru că nicio informație nu va mai fi procesată vreodată acolo.
Am încercat să iau un interviu și cadrului însuși. Mi-a generat pe loc un pop-up din carton, cu patru sute de căsuțe de bifat înainte de orice întrebare. Am refuzat politicos și am plecat. Pe drumul spre ieșire se încrucișau cu mine funcționari cu mânecuțe, împingând roabe pline de dosare cu șină. Porția zilnică de ștampile a bestiei.