Summitul UE a rămas fără influenceri: nicio țară nu a găsit candidați cu dosar cu șină

BRUXELLES. Sala mare a Consiliului European a stat joi într-o liniște totală, fără niciun filtru sepia. Marea tentativă a Uniunii de a aduce creatori de conținut la summitul liderilor a eșuat complet: n-a venit nimeni. Organizatorii visaseră la zeci de tineri energici care să transforme dezbaterile despre tarifele vamale în clipuri de cincisprezece secunde cu tranziții spectaculoase, dar statele membre pur și simplu au uitat să propună candidați. Sau n-au reușit. Depinde pe cine întrebi.

Pregătirile fuseseră, altfel, monumentale. Peste două sute de lumini inelare fuseseră montate în holurile sobre ale clădirii și conectate direct la pupitrele de traducere simultană. Lângă sala de plen apăruse și un studio improvizat pentru clipuri de tip “pregătește-te cu mine să amânăm o directivă de mediu”. Oficialii sperau că noile generații vor descoperi farmecul negocierilor prelungite până la patru dimineața prin dansuri sincrone pe ritmuri trap, executate în fața steagului comunitar.

Munca nu fusese puțină, confirmă și oamenii din interior. “Totul era pus la punct până la ultimul detaliu de protocol digital”, a explicat Radu Clopotaru, consilier principal la Biroul pentru Relevanță Vizuală și Tranziție Algoritmică, privind cu tristețe spre un munte de brioșe vegane lăsate să se usuce. “Comandaserăm legitimații speciale cu șnur reflectorizant. Pregătisem panouri interactive pe care se putea lipi stickerul oficial al pieței interne. Iar când am deschis cutia poștală centrală, am găsit trei adrese cu ștampilă rotundă de la ministere. Toate trei cereau prelungirea termenului de depunere a dosarelor.”

“Nu am găsit decât trei adrese cu ștampilă rotundă prin care se cerea amânarea dosarelor.” — Radu Clopotaru, consilier pentru filtre calde și tranziție algoritmică la Consiliul European

Cât despre cauze, sursele din administrație arată spre rigiditatea aparatului birocratic național. Tinerii creatori refuzau să semneze contracte fără clauze clare privind plasarea de produse cosmetice în spatele declarațiilor comune. Comisiile guvernamentale, în schimb, cereau dosar cu șină și cazier judiciar în original, plus o adeverință de la fisc din care să reiasă că solicitantul nu are datorii la impozitul pe vizualizări. Într-o capitală est-europeană, dosarul unui autor de scheciuri a fost respins definitiv. Lipsea timbrul fiscal de cincizeci de bani de pe fiecare captură de ecran.

Puținii creatori contactați preliminar s-au speriat și singuri, fără ajutorul fiscului. “Câțiva tineri cu sute de mii de aprecieri au arătat entuziasm la început, convinși că summitul e o petrecere privată cu șampanie și cadouri”, a declarat Corina Mărgean, secretară onorifică a Comitetului pentru Evaluarea Trendurilor. “Pe urmă au aflat că unboxingul oficial înseamnă desfacerea unui biblioraft de opt sute de pagini despre cotele de lapte praf și că nu au voie să ofere comunității un cod de reducere pentru acordurile comerciale. Au blocat numărul cancelariei în aceeași zi.”

Rămași fără atenția camerelor frontale, liderii europeni au discutat soarta continentului în mod tradițional: au privit plictisiți în foi și au vorbit pe un ton monoton, care n-ar fi strâns nici trei aprecieri pe internet. Un paznic veteran al clădirii spune că atmosfera a semănat izbitor cu o ședință tensionată de asociație de proprietari la care n-a coborât nimeni din scara B. Diferența era că sacourile costau mai mult. Și cafeaua era mai amară.

Pentru reuniunea următoare, responsabilii europeni iau deja în calcul o scădere drastică a standardelor de selecție. Dacă guvernele nu reușesc nici data viitoare să trimită măcar un specialist în coregrafii scurte, organizatorii vor apela la nepotul unui funcționar de la Comisie. Băiatul știe să pună muzică dramatică peste tabele în format electronic și adaugă subtitrări colorate pe declarațiile de presă.