Dunărea își declară parcarea plutitoare și cere locuri de sezon
Peste 100 de barje și 30 de nave au rămas blocate, iar fluviul a început să emită bonuri de ordine.
CONSTANȚA. Traficul fluvial de mărfuri spre și dinspre Portul Constanța s-a blocat la kilometrul 280 al Dunării, unde o navă cu pescaj depășit a afectat șenalul navigabil. În spatele ei s-au adunat peste 100 de barje și 30 de nave. Nimic nu se mișcă. Autoritățile au fost informate, iar autoritățile au rămas, potrivit tradiției, în aceeași poziție.
Cum deplasarea nu mai era o opțiune, navele au format ceea ce specialiștii în situații imposibile numesc “cea mai mare parcare plutitoare cu sens unic din sud-estul Europei”. Barjele stau cuminți una în spatele alteia, cu motoarele oprite și cu expresia aceea metafizică a obiectelor care încep să se întrebe dacă nu cumva și-au cumpărat abonament greșit la viață.
Pe la prânz, flota s-a organizat singură într-o asociație de proprietari pe apă. Președinte a ieșit cargoul Vânturel 7, fiindcă avea cea mai dreaptă cabină. Administrator, o geamandură galbenă. Nimeni n-a vrut să-i verifice actele. Prima decizie adoptată: claxonatul e interzis înainte de cafea, iar punțile se curăță marțea, chiar dacă pe fluviu marțea nu există.
“Nu mai suntem nave blocate, suntem o comunitate mobilă.”
“Nu mai suntem nave blocate, suntem o comunitate mobilă care nu se poate deplasa”, a transmis Vânturel 7 printr-un difuzor care funcționează doar când plouă. “Cerem un regulament clar, o urnă de vot și, dacă se poate, o bancă de lemn lângă mal, să stăm și noi la povești.” Propunerea cu banca a plecat spre analiză la un birou plutitor. Biroul nu știe să înoate.
Dosarul intervenției, între timp, a prins viață și circulă singur prin instituții. Marius Bujorel, șeful Direcției pentru Obiecte Care Așteaptă Să Se Rezolve, spune că mapa a cerut număr de înregistrare, copie după propria copertă și o declarație pe proprie răspundere că șenalul navigabil nu e, de fapt, un șenal imaginar. Când a aflat cât durează procedura, dosarul a oftat și s-a mutat într-un sertar.
De pe mal, convoiul arată ca o masă de duminică la care au venit toate rudele și nimeni nu mai știe cine trebuia să aducă pâinea. Un bărbat care stătea în apropiere a zis că navele par calme. Doar că barja din mijloc își clipește luminile într-un ritm care seamănă suspect de mult cu revolta.
Până la deblocare, flota anunță un chioșc cu covrigi, o stație de încărcat telefoane și un ghișeu de reclamații adresate direct Dunării. Fluviul a refuzat să comenteze. Și-a schimbat totuși direcția cu trei centimetri, suficient cât să primească titlul de “autoritate competentă în materie de ocolire”.