Autobuzul amfibiu eșuează pe uscat: Birocrații nu știu dacă îi trebuie ITP sau ancoră
Singurul autobuz plutitor din România stă de trei ani în parcare, timp în care comisiile încearcă să afle dacă șoferii au nevoie de rovinietă sau de brevet de căpitan.
CĂLĂRAȘI, unicul autobuz amfibiu din România, cumpărat din fonduri europene ca să facă valuri pe Dunăre, stă ancorat definitiv în parcarea Consiliului Județean. De trei ani. O armată de funcționari tot încearcă să stabilească dacă obiectul cu roți și elice se înmatriculează ca barcă cu suspensii sau ca microbuz de croazieră, iar până la un consens vehiculul s-a ales doar cu o amendă pentru parcare neregulamentară și cu un avertisment pentru lipsa vestei de salvare la volan.
Dosarul a ajuns între timp la Înmatriculări, unde lucrurile s-au complicat serios. Tiberiu Frânaru, inspector șef pentru vehicule nedecise, spune că legea e clară, doar că nu în universul ăsta. “Are patru roți, deci îi trebuie rovinietă și inspecție tehnică la o stație auto. Dar are și elice. Elicea nu o putem urca pe rampa de ITP, fiindcă potrivit normelor orice elice terestră e o iluzie optică. L-am trimis la Căpitănia Portului să-i dea numere de vapor, însă ne-au returnat dosarul pe motiv că vapoarele nu fac pană la roata din stânga față”, a declarat Frânaru.
După acest schimb de dosare s-a înființat o comisie specială, care se reunește de două ori pe săptămână ca să privească fix autobuzul. Vasile Claxon, expert în flotabilitate rutieră, vede problema la dotarea obligatorie. Autobuz să fie? Atunci îi trebuie anvelope de iarnă. Iar dacă e ambarcațiune, anvelopele de iarnă pe apă sunt o insultă la adresa fizicii. Comisia a venit totuși cu o soluție, niște lanțuri antiderapante montate direct pe elice, respinsă după ce testul preliminar a distrus complet asfaltul din curtea instituției.
“„Vapoarele nu fac pană la roata din stânga față.”
Nici legislația muncii nu a ajutat. Sindicatul Șoferilor care Nu Înoată Niciodată a refuzat categoric ca membrii săi să ajungă în situația de a da prioritate unui șlep cu cereale, iar marinarii, la rândul lor, nu concep să acosteze la trecerea de pietoni. S-a lansat atunci cursul de “Căpitan-Șofer de Asfalt Acvatic”. Singurul candidat a picat proba practică după ce a încercat să depășească o insulă de nisip semnalizând stânga.
Banii au devenit între timp subiect la Bruxelles. Oficialii europeni care au finanțat proiectul au cerut explicații și amenință cu sancțiuni de milioane de euro, așa că autoritățile le-au trimis un document stufos în care demonstrează că autobuzul nu a eșuat. Conform textului, vehiculul traversează o “perioadă prelungită de meditație terestră”. Schemele atașate arată că, din punct de vedere procedural, Dunărea e cea care curge prea departe de autobuz. O eroare geografică, se precizează acolo, care nu poate fi imputată consiliului județean.
Ca investiția să nu pară chiar degeaba, departamentul de turism imaginar a tipărit mii de pliante cu curse pe uscat. Traseul leagă parcarea de o fântână arteziană. Acolo pasagerii ar privi apa prin geamurile etanșe, iar un ghid le-ar explica în detaliu cum s-ar simți valurile, dacă ar exista. Nici asta nu a pornit încă, pentru că deocamdată casiera delegată refuză să vândă tichete de vapor cetățenilor care se prezintă în adidași în loc de cizme de pescar.
Localnicii, în schimb, și-au făcut partea lor: monstrul galben a intrat deja în folclorul orașului. Marcela Ghișeu, inspector la direcția de taxe, cere ca vehiculul să fie declarat monument istoric și propune să fie acoperit cu dosare cu șină, pentru protecție la intemperii. Iar până se hotărăsc instituțiile, un nou comitet de experți lucrează la montarea unor aripi. Speranța e ca Autoritatea Aeronautică să preia cazul și să decreteze că avem de-a face cu un elicopter obosit.