Primăria care a inventat 8.000 de cetățeni din saci de cartofi ca să ia bani de borduri
Aproape peste noapte, populația localității a explodat grație unei turme de oi și a zeci de mături uzate care au solicitat subvenții pentru transportul în comun.
FUNDĂTURA DE SUS. Până săptămâna trecută, comuna era cunoscută pentru un singur semafor, care clipește galben intermitent de ani buni. Acum e oficial a doua aglomerare urbană din zonă. Primarul a trecut în registre peste opt mii de locuitori noi, iar sporul demografic s-a obținut declarând cetățeni cu acte în regulă niște saci de cartofi. Pe listă au mai intrat un stol de ciori și câteva sute de mături uzate, toate încadrate la categoria “cetățeni cu nevoi speciale de finanțare de la bugetul de stat”.
Inspectorii de la Ministerul Număratului și Adunării au ajuns în comună după ce sistemul informatic a semnalat o garsonieră confort trei în care locuiau simultan patru sute de persoane. Au bătut la uși. În evidențe, noii locatari apăreau cu nume ca “Ion Document Nou” și “Maria Copie la Indigo”, plus un anume “Gheorghe Eroare de Sistem” care solicita zilnic subvenții pentru transportul în comun. Singurul vehicul din sat e o căruță. Calul se numește Viorel.
“Când am bătut la ușa apartamentului cu patru sute de suflete, ne-a deschis o doamnă care ne-a arătat un morman de dovleci cu căciuli de lână pe ei”, a declarat Eusebiu Ștampilă, inspectorul trimis să verifice situația pe teren. “Doamna ne-a asigurat că dovlecii sunt rudele ei venite din străinătate și că sunt doar foarte timizi. Unul avea și o diplomă de inginer, desenată cu carioca direct pe coajă. Pe baza ei i se decontau sporuri de toxicitate. Dosarul cu șină era însă ireproșabil.”
“Noi nu am inventat oameni, noi pur și simplu am oferit identitate juridică peisajului.”
Despre dovleci, primarul n-a vrut să comenteze. A respins în schimb vehement acuzațiile de fraudare a fondurilor publice, susținând că cetățenii de paie și legume sunt la fel de implicați în viața civică precum orice alt contribuabil. Și a trecut la fapte. A convocat de urgență o ședință de consiliu local la care a invitat o sută de sperietori de ciori, ca să voteze bugetul pentru plantarea de palmieri de plastic pe ulița principală. Sperietorile au votat în unanimitate. Tot atunci s-au alocat și fonduri pentru lustruirea pietrișului.
Odată votat bugetul, comunitatea a înflorit spectaculos pe hârtie. Școala locală, rămasă cu trei elevi și un calorifer stricat, a cerut ministerului o sală de sport olimpică, pe motiv că noii șapte mii de elevi sunt foarte pasionați de săritura cu prăjina. Profesorul de educație fizică a depus mărturie că a predat flotări unui grup de cincizeci de saci de ciment. Disciplină exemplară, a precizat el. Niciunul n-a comentat vreodată sarcinile primite.
Cu actele în ordine, a venit și ziua pensiilor. Factorul poștal s-a trezit că trebuie să împartă plicuri cu bani unei turme de oi, declarate pensionari de lux pe baza unor adeverințe de muncă în condiții grele de pășunat. N-a știut cum. Așa că a abandonat geanta pe câmp. Oile au fost imediat amendate de poliția locală pentru tulburarea liniștii publice, iar amenzile s-au achitat tot din buget, prin compensare cu vouchere de vacanță false.
Un purtător de cuvânt al comitetului local, vorbind de sub un birou, a explicat logica schemei. “Fiecare fir de iarbă din comuna asta are potențialul de a deveni un cetățean model dacă îi pui o ștampilă și un dosar cu șină. Noi n-am inventat oameni. Noi pur și simplu am oferit identitate juridică peisajului. Uitați-vă la copacul acela, e înregistrat ca instalator șef și a cerut fonduri de irigații.”
Ministerul a suspendat deocamdată plățile către comună, până când noii rezidenți se prezintă fizic la ghișeu și semnează un formular de existență în triplu exemplar. Primăria n-a stat pe gânduri. A demarat o licitație publică pentru zece mii de ștampile automate care să simuleze semnături umane, în speranța că așa va debloca fondurile pentru aeroportul internațional planificat pe locul unui fost lan de porumb.