Primarii români oferă consultanță Japoniei după scandalul celor 2.000 de locuitori inventați
Edilii autohtoni consideră efortul nipon lăudabil, dar amatoricesc pe lângă o garsonieră din provincie care găzduiește lejer zece mii de cetățeni cu vize de flotant.
BUCUREȘTI, vestea că funcționarii orașului japonez Toyama au trecut în recensământ peste 2.000 de locuitori care nu există, ca să obțină bani în plus de la guvern, a fost primită de primarii din România cu o duioșie aproape părintească. În Japonia e criză națională. La noi, edilii au trimis o telegramă de felicitare la nivel de începători și s-au oferit să le organizeze niponilor un workshop de perfecționare.
Marcel Bordură, președintele Asociației Fictive a Primarilor Creativi, spune că efortul japonez e înduioșător, dar se vede lipsa de teren. “Să inventezi doar două mii de oameni e risipă de hârtie”, a explicat el, în timp ce semna certificate de naștere pentru trei sute de persoane pe numele Ion Popescu. “La noi, dacă n-ai băgat patru mii de alegători cu viză de flotant într-o garsonieră, nu te califici la sporul de dificultate. Japonezii sunt harnici, au potențial. Le lipsește școala vieții.”
Workshopul nici n-a fost anunțat bine și subiectul a aprins consiliile locale de la noi. Mai mulți funcționari s-au declarat dezamăgiți că niponii n-au atins resursa clasică: cimitirul municipal. Potrivit unor surse imaginare de la biroul de evidență a populației nevăzute, Toyama își putea dubla populația fără niciun efort, cu un singur angajat trimis să ia notițe de pe pietrele funerare. Așa cere protocolul nescris al atragerii de fonduri naționale. Toată lumea îl știe.
“Doar două mii? Noi atâția avem doar pe scara B, și toți lucrează în străinătate.”
Dincolo de reproșuri, a venit și sprijinul concret: comunele românești au lansat programul de schimb de experiență “Fantomele Înfrățite”. Experții noștri pleacă în Japonia să predea lecția de bază, adică felul în care justifici consumul de apă la o fântână secată folosind semnăturile a zece mii de cetățeni nenăscuți. Urmează apoi modulul despre cum ceri bani pentru un teren de fotbal în pantă, folosit exclusiv de acești locuitori complet imaginari.
Partea care a stârnit însă hohote a fost felul în care s-a prăbușit schema. Funcționarii din Toyama au recunoscut totul la prima verificare. La prima. “Dacă vine comisia și nu găsește cetățenii, le spui simplu că-s plecați la sparanghel în Germania”, a precizat Gelu Pâslă, consilier local pe probleme de invizibilitate demografică. “Doar două mii? Atâția avem noi pe scara B, și toți lucrează în străinătate. Cine recunoaște din prima n-are chemare pentru stat.”
Pentru cazurile care nu se pot rezolva prin mentorat direct, Ministerul Fictiv al Fondurilor Extraterestre a scos un manual de bune practici, deja tradus în japoneză. Documentul acoperă proceduri avansate, de la trecerea animalelor de companie în rândul plătitorilor de taxe până la organizarea unei zile a comunei cu un milion de participanți, toți consumatori de mici. Există și un capitol stufos despre fotocopierea aceluiași buletin cu schimbarea ultimei cifre din CNP, cu pixul albastru. Tehnologia japoneză n-a reușit deocamdată să proceseze această inovație.
La final, edilii le-au transmis omologilor din Toyama că ușa instituțiilor noastre le rămâne mereu deschisă. La propriu, de altfel, pentru că fondurile de reparație a ușii au fost redirecționate către o firmă deținută de un cetățean care locuiește într-un dulap. Speranța declarată este ca, după câțiva ani de mentorat, Japonia să ajungă în punctul în care un sat de pescari cere fonduri europene pentru un aeroport, pe baza strictă a nevoilor unor locuitori care există doar în dosarele cu șină.