Monumentul prostiei pe roți refuză să plece în turneu până nu primește cabină de probă
Structura inaugurată la Brăila a căpătat conștiință de sine și a cerut un impresar personal, în timp ce roțile sale s-au afiliat la un sindicat.
BRĂILA. Primul monument al prostiei din lume, un simbol al infinitului montat pe un set de roți, a fost inaugurat acum câteva zile cu mare fast. N-a ținut mult liniștea. La scurt timp după tăierea panglicii, structura de metal a căpătat conștiință de sine și pretenții de vedetă internațională, iar la primărie a ajuns deja un memoriu prin care monumentul cere impresar personal și cabină de probă încălzită la fiecare oprire din turneul său național.
“Situația ne-a luat prin surprindere. Noi am crezut că scârțâitul roților e de la lipsa de ulei, nu protest sindical”, a declarat Marcel Încetineală, șeful Direcției pentru Gestiunea Simbolurilor Filosofice pe Roți. Tot el spune că monumentul refuză să părăsească județul până nu primește în contract un bol cu bomboane din care cineva să scoată manual toate bomboanele maro. Mai cere și o rezervă constantă de asfalt proaspăt turnat pe traseu, neapărat ușor vălurit. Pentru autenticitate.
Marți dimineață lucrurile s-au complicat. Roțile monumentului s-au afiliat la un sindicat al cauciucurilor libere și amenință cu grevă pe termen nedeterminat. Cer spor de rulare pe drumurile județene și diurnă pentru zilele petrecute în afara Brăilei, plus o pauză de zece minute după fiecare groapă evitată cu succes. Sindicatul a transmis, printr-un comunicat emis sub formă de urme de frânare, că nu acceptă să fie târât prin țară fără un spor de rușine publică.
“Nu mă deplasez pentru orice gafă de rutină, cer un public care să mă înțeleagă.”
Grevei i se adaugă un complex de superioritate artistică. Monumentul a început să respingă orașe întregi din calendarul de turneu, iar miercuri a blocat de unul singur ieșirea spre Galați, pe motiv că nivelul de inepție din orașul vecin ar fi mult prea comercial și lipsit de profunzime pentru a-i merita prezența. “Nu mă deplasez pentru orice gafă de rutină. Sunt un simbol al prostiei atemporale și cer un public care să mă înțeleagă la nivel cosmic”, ar fi transmis structura, prin intermediul unui translator autorizat din limbajul scârțâiturilor de osie.
Criza de comunicare are de joi și un responsabil. Autoritățile locale l-au angajat manager de turneu pe Grivei, un câine maidanez cu experiență vastă în supravegherea șantierelor. Grivei latră acum programul zilnic al monumentului și încasează taxă de drepturi de autor de la orice porumbel care se așază pe bucla superioară a infinitului. Primul lui ordin: nimeni nu se uită direct la structură în orele de odihnă. I-ar perturba fluxul energetic.
Programul de odihnă e, de altfel, tot mai greu de apărat, pentru că entuziasmul fanilor a atins cote alarmante. Sute de cetățeni se strâng zilnic în jurul roților după autografe, pe care monumentul le acordă presând ștergătoarele de parbriz peste amenzile de parcare ale admiratorilor. Un bărbat de pe margine povestea, vizibil emoționat, cum structura i-a zâmbit metalic și i-a validat un bilet de autobuz expirat din anul două mii paisprezece. Toți cei de față au catalogat gestul drept o adevărată minune a incompetenței administrative.
Un compromis tot s-a semnat până la urmă. Pentru luna următoare, monumentul a acceptat un contract de exclusivitate cu un sens giratoriu din Vaslui, unde va susține o rezidență artistică de trei săptămâni. Organizatorii promit un spectacol de neuitat, în care structura infinită se va învârti în cerc până când toate autorizațiile de funcționare își pierd valabilitatea. Iar la finalul fiecărei reprezentații, conform clauzelor contractuale, publicul e obligat să arunce cu dosare cu șină înspre scenă, în semn de supremă apreciere.